George Călinescu, Enigma Otiliei

G. C. este o personalitate complexa, monumentala a culturii romane: profesorul universitar a fost dublat de istoricul literar, criticul literar, estetul literar, si de artistul, creator de poezie, dramaturgie si roman. Desi domeniile sunt diferite si autonome, artistul a influentat opera istoricului literar: Istoria literaturii romane e la origini pana in prezent, 1941, a fost considerata o comedie umana (obsesia balzacianismului l-a urmarit si in acest domeniu care ar fi trebuit sa fie arid). In 1939, in revista Viata romaneasca publica articolul Camil Petrescu, teoretician al romanului o polemica la adresa romanului proustian, cand literatura romana nu daduse nici romanul balzacian, nici romanul dostoievschian, nici romanul flaubertian.

In conceptia lui G. C. (ca si in conceptia lui Garabet Ibraileanu Creatie si analiza), romanul balzacian trebuie sa preceada romanul proustian, pentru ca acesta este sensul romanului universal.

Articolul era o pledoarie in favoarea romanului sau Enigma Otiliei, publicat in 1938, pentru a umple un gol romanul balzacian.

Romanul trebuia sa se intituleze Parintii Otiliei, noul titlu trebuia sa atraga interesul pietei de carte titlul este incitant si romantic.

Chiar daca romanul s-a declarat ca balzacian, el este contaminat de elemente romantice: iubirea juvenila dintre Felix si Otilia, de elemente moderne povestea psihopatilor Simion si Titi Fulea care vin dinspre literatura moderna deja creeata.

Procesul de creatie este miraculos, depaseste intentiile creatorului; in eseul Clasicism, Romantism, Baroc afirma ca nu exista specii literare in stare pura, ci doar la analiza in retorta, ceea ce au identificat exegetii in structura romanului Enigma Otiliei. Tema operei este balzaciana: istoria unei mosteniri. Personajele literare introduc in literatura tipuri balzaciene: avarul, arivistul, baba absoluta, fata batrana, barbatul matur care confunda iubirea pentru Otilia o iubire paterna cu iubirea juvenila.

Chiar si personajele care ies din formula balzaciana, sunt construite prin tehnica balzaciana: descrierea decorului care anunta tipul literar, portretul fizic, vestimentar, din care se deduce portretul moral tip fiziologic; in cazul fiecarui personaj tehnica se repeta, constructia devine simetrica, paralela contrapunctata (v. Constantin Giurgiuveanu, avarul, Stanica Ratiu, arivistul, Aglae Tulea, baba absoluta, Aurica, fata batrana). Chiar si in cazul personajelor concepute ca romantice, tehnica realizarii portretului este aceiasi, iar evolutia lor anunta personajul balzacian; in final, Felix este un barbat implinit dpdv profesional si erotic este profesor universitar, medic de renume, casatorit cu o femeie care l-a implinit sentimental.

Fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix in trenul Bucuresti- Constanta, indica o Otilie lipsita de farmecul juvenil, portretul exprima platitudinea tuturor personajelor feminine ale romanului.

Deznodamantul ...