George Bacovia - Simbolism

- este singurul poet simbolist autentic care nu se multumeste doar sa asimileze conventiile estetice simboliste, ci isi creeaza o stare de spirit simbolista: el are constiinta damnarii sale si este un angoasat prin excelenta;

- universul bacovian se concentreaza in jurul celulei care este reprezentata de odaie, oras, parc, mahala;

- natura este surprinsa in descompunerea ei, in momentul de putrefactie;

- natura este populata de corbi, imagine premonitoare a mortii apropiate (,,Amurg"), iar imaginea ploilor torentiale este obsedanta;

- efluviile odorifere sunt neputincioase, deoarece le strabat mirosurile de putrefactie;

- este obsedat de ideea mortii ce-i creeaza un amestec de oroare si voluptate, satanism de tip baudelairian;

- poezia este dominata de o monotonie dublata de spleen;

- poetul poarta in permanenta o masca tragica, fiind prizonierul propriului sau interior;

- orasul bacovian este dominat de inertie si rapeste omului umanitatea, este blestemat, destinat mortii, moartea devenind un fenomen curent;

- primavara reprezinta o scurta si aparenta revenire la viata; anotimpurile dominante sunt toamna si iarna;

- cenusiul anotimpului devine cenusiul existential, jalea lumii;

- se remarca preferinta pentru intemperiile climaterice: vantul, ploaia;

- imaginile auditive sunt iritante, deoarece totul scartaie si geme;

- moartea este insotita de dansuri macabre;

- erosul este supus putrefactiei si reprezinta o solutie temporara pentru durerile exterioare nealinate;

- uneori nici incaperea iubitei nu este un spatiu securizant, iar patul ei devine (cateodata ) nasalie;

- se remarca un conflict puternic intre eros si thanatos (= chemarea mortii);

- erosul este insotit de senzualitate si reprezinta o voluptate perversa a jocului cu moartea;

- resturile de pasiune ii creeaza poetului un rictus amar;

- evolueaza intre ras si plans, intre sentimentalism si luciditate, intre atractia vietii si a mortii;

- Eugen Lovinescu a observat cel dintai ca volumul ,,Plumb" contureaza in poezia autohtona un univers liric original caracterizat printr-o coplesitoare dezolare;

- Cromatismul bacovian este concentrat pe cateva motive tipic simboliste:

1. - culoarea neagra = a mortii, sugereaza carbonizarea, trecerea in lumea anorganica. Nu numai elementele lumii materiale sunt de culoare neagra, ci si cele spirituale, poetul vorbind de ,,negrul destin", de ,,gandul ce se innegreste".

2. - culoarea violet = reprezinta apusul soarelui in zilele de toamna. Pana si frigul capata culoarea violet.

3. - ca sa transcrie sentimentul tristetii sfasietoare, poetul foloseste culoarea galbena, simbolul maladivului si al mizeriei: ,,Si noaptea se lasa/ Murdara si goala/ Si galbeni trec bolnavi/ Copiii la scoala".

4. - accidental apare culoarea rosie, culoarea sangelui expectorat de bolnavii de tuberculoza.

5. - culoarea verde sugereaza nevroza.

Toate aceste elemente creeaza imaginea insingurarii poetului intr-o lume pe care o percepe ca fiindu-i ostila, asemenea unui infern terestru, si apasat de singuratate si de frigul din locuinta, poetul porneste ,,pe drumuri" delirand, rataceste fara tinta si strabate targul de la un capat la altul, negasindu-si locul nici in locuinta, dar nici in spatiul orasului.