Flori De Mucigai Tudor Arghezi

Tudor Vianu afirma de la Mihai Eminescu incoace lirica romaneasca n-a cunoscut o alta realizare mai de seama, marcata de o originalitate mai puternica si cu repercusiuni mai intinse asupra intregului scris literar al vremii, decat acelea legate de Tudor Arghezi. Vastul spatiu imaginar si tematica diversa si bogata au facut sa se vorbeasca admirativ despre fenomenul arghezian, despre miracolul arghezian sau despre Marele Alpha. In viziunea critica a lui Ov. S. Crohmalniceanu Arghezi a deschis principalele drumuri ale poeziei romanesti interbelice. Miraculoasa e siguranta cu care a intuit aproape toate formele liricii moderne.

E placa turnanta a liricii romanesti. Se poate spune ca, dupa Eminescu, Arghezi realizeaza cea mai adanca reforma a limbii poetice pe care o poate nota istoria literaturii noastre moderne, comparabila cu reforma facuta in literatura franceza de catre Victor Hugo. Eminescu isi trage originalitatea limbii sale din cronici si hrisoave de voievozi, iar Arghezi din ceasloave sau cazanii. Poeziile poetilor au aparut intr-un moment in care arta literara lasase in urma lor un drum parasit pentru a incepe unul nou. Eminescu venea dupa poetii pasoptisti, iar poeziile lui sunt inca debitoare vechii arte poetice. Arghezi apartine, prin inceputurile sale, epocii posteminesciene. Se pot stabili unele infiltratii provenite din opera marelui predecesor, incat ele nu trag greu cumpana in care poetul Cuvintelor potrivite a aruncat greutatea originalitatii sale si a facut ca acul balantei sa se opreasca in fata altui semn. Limbajul, tematica, modul de a gandi poetic si mijloacele de arta sunt diferite la ambii poeti. Opera lui Arghezi inseamna depasirea pesimismului eminescian, din punct de vedere al lirismului. In locul acestuia apare o atitudine mai luptatoare, expresia conflictului mai limpide in constiinta de sine si in hotararea actiunii.

Contributii esentiale la exegeza operei argheziene au adus: Eugen Lovinescu, George Calinescu, Tudor Vianu, Serban Cioculescu, Nicolae Balota, Emil Manu, Nicolae Manolescu, Dumitru Micu, Pompiliu Constantinescu etc. Eugen Lovinescu apreciaza ca Valoarea lui nu sta in determinate psihologice, ci in ineditul expresiei, inedit iesit din o forta neegalata de a transforma la mari temperaturi in substanta poetica. Estetica uratului se proclama drept una dintre cele mai socante surse ale creatiei de frumos din literatura romana. Notele sale caracteristice sunt: diformul, caracterul amorf, dizgratiosul, lipsa de unitate in varietate, prin dominatia particularului, exagerarea in sens negativ, tinzand spre caricatura. Este categoria estetica ce reflecta aspecte ale realitatii lipsite de armonie, respingatoare si care determina un sentiment de neplacere. Romantismul a reabilitat uratul prin Victor Hugo, care cerea sa se puna accent pe disproportia intre imaginea fizic urata si admirabilele calitati ale unor personaje. Uratul nu este o categorie estetica ...