Floare albastră, de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu a fost si este cel mai mare poet si scriitor romana, cel mai mare poet romantic si a realizat o opera monumentala a traditiilor populare si culte nationale, depasindu-le prin geniul si munca sa (Zoe Dumitrescu Busulenga). Precedata in timp de unele mari creatii precum: Venere si Madona, Epigonii, Mortua est si urmata de Imparat si proletar, Calin file din poveste, Strigoii, poezia Floare albastra isi are punctual de plecare in mitul romantic. De-a lungul vietii, Mihai Eminescu a scris poezii filozofice precum Luceafarul, Scrisoarea I, poezii de inspiratie folclorica sau mitologica Revedere, poezii ce au ca tema natura Dorinta, Sara pe deal, Lacul, sau iubirea Floare albastra. Publicata la in revista Convorbiri literare, poezia Floare albastra constituie dupa cum spunea Vladimir Streinu primul mare semn al operei viitoare. Poezia Floare albastra, ca specie literara este idila si apartine liricii peisagiste si erotice, care prezinta iubirea intr-un cadru rustic, fiind ilustrate prin imagini artistice si figuri de stil tablouri din natura si puternice trairi interioare cu predilectie sentimente de dragoste.

Tema: Poezia romantica Floare albastra face parte din tema iubirii si a naturii, dar spre dosebire de alte poezii erotice aceasta creatie cuprinde si idei filozofice.

Tema romantica reflecta aspiratia poetului spre iubirea ideala, spre perfectiune, care nu se poate implini.

Ideea poetica: Ideea poetica exprima tristetea si nefericirea omului de geniu pentru neputinta de a atinge absolutul iubirii, pentru imposibilitatea implinirii cuplului erotic.

Titlul: Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme floare, reprezentand efemeritatea, delicatetea si albastru sugerand infinitul cosmic dar si aspiratia.

Titlul este o metafora simbol, un motiv romantic care apare si in alte literature. In literature germana, in lirica lui Novalis floarea albastra se metamorfozeaza in femeie luand chipul iubitei si tulburand inima eroului. In literature italiana, in poezia lui Leopardi, motivul florii albastre sugereaza puritatea iubirii si candoarea iubitei. Iar la Eminescu reprezinta vointa dar si nostalgia nesfarsitului sau femeia ideala. De asemenea albastrul, simbolizeaza infinitul, departarile marii si ale cerului, iar floarea poate fi fiinta care pastreaza dorintele. Structura: Poezia este construita pe doua planuri distince, inegale ca intindere: un plan al femeii, ilustrand monologul liric, iar celalalt al barbatului, ilustrand monologul lirico-filozofic. Femeia este o copila naiva, dornica sa se maturizeze prin iubire, iar barbatul este un contemplative, sedus de dulceata jocului innocent, dar preocupat de idei filozofice.

Elementele de prozodie se caracterizeaza prin: rima imbratisata, masura de 8-7 silabe, si ritmul trohaic, in spiritual metricii populare.

9. Cuprins: Incipitul este o interogatie retorica a iubitei, adresata barbatului ...