Fiind băiet păduri cutreieram

Poetul nepereche al literaturii romane, Mihai Eminesu, vede lumina zilei la 15. I. 1950 la Ipotesti judetul Botosani si trece intr-o alta lume la 16. VI. 1989 la Bucuresti.

Poezia Fiind Baiet este scrisa in anul 1978 si publicata postum surprinzand un episod sin adolescenta eului poetic.

Discursul eului poetic este la persoana I, marca a subiectivitatii, iar verbele sunt la timpuri trecute, dovada a unor intamplari deja petrecute. Tineretea ca si adolescenta este considerata vasta maica a manitatii in care ruptura dintre om si univers nu s-a produs.

Tabloul vizual si auditiv este realizat printr-o acumulare a detaliilor avand rolul de a accentua lentuarea miscarilor.

Intr-o natura paradisiaca, adolescentul lipsit de griji si ocrotit de lumina lunii, divinitate astrala a noptii, se lasa cuprins de magia cantecului padurii intrand in lumea visului si a basmelor.

In felul acesta evenimentele poetice se preschimba intr-o poveste tipic romantica in care timpul real isi pierde taria, dimensiunile facand loc fantasticului.

Din tei iese o nimfa a padurii, o faptura de vis, de vraja al carei portret este surprins cu o acuratete halucinanta.

Frumusetea zanei este una tipica femeii eminesciene, fiind realizata printr-o condensare de epitete si comparatii: ochii mari, micul picior, paru-i blond si moale ca matasea, brumaz alb, trupul ei cel alb. In ultima strofa, cititorul atent poate sesiza ca eul poetic insista asupra unicitatii experientei si asupra timpului evenimentului: si, ah, era atata de frumoasa. Interjectia ah marcheaza regretul de pe o altfel de lume, dar mai ales este constientizat momentul de ruptura deoarece nimfa, padurea, varsta adolescentei, toate apartinand unui trecut unic, fascinant care poate reinvia numai prin poezie.

...