Daca in artele plastice apare frecvent elemnentul terifiant, literatura, prin mijloacele sale specifice aduce o serie de aspecte inedite. Fantasticul literar este imposibil de redus la horror. Accentul nu este pus exclusiv pe plasmuirea unor imagini socante. Pentru Marcel Brion nelinistea si anxietatea, in general terifiantul sunt esentiale in prezentarea fantasticului.
El insista asupra caracterului formelor in care nelinistea seculara a omului, hartuit de spaima si de frica, a proiectat imaginile anxietatii reale. La Rene de Solier somnul ratiunii este sursa lui.
Arta fantastica este creeata si de regimul nocturn. O parte insemnata a lumii imaginilor s-a nascut fara doar si poate din ideea de teama si de potrivnicie a elementelor de noapte. Roger Callois considera fantasticul o ruptura, o amenintare insolita, aproape insupotabila in lumea reala.
Fantasticul parcurge in general schema urmatoare: Ordine Ruptura Revenire la ordine.
Marcel Schneider insista asupra caracterului interior, psihologic. Fantasticul se caracterizeaza printr-o infuziune brutala a misterului in cadrul vietii reale. Nowad Philipps considera ca cel mai mult conteaza intensitatea tensiunii emotionale. El distinge fantasticul oriental de cel occidental: occidental in traditia Europei apusene, literatura fantastica se bazeaza pe efectul de spaima, dozat in mod savant de catre scriitor.
oriental in orient el (fantasticul) a evoluat pe o cale, devenind incetul cu incetul o superba si fascinanta melodie plina de culoare si poezie, depasind aproape orice spaima prin stralucirea fanteziei imaginative.
Fantasticul se diferentiaza prin atmosfera si tonalitate, reprezentand principala opozitie intre fantastic si feericul din povestiri sau drame: O poezie aeriana, fluida raspandeste in lumea spiritelor o atmosfera rarefiala, pura; chiar si atunci cand spiritele sunt rautacioase, ele nu sunt amenintatoare, dure. (nimfele si ondinele) Ion Biberi.
Este dificil sa gasim o definitie generala a fantasticului, deoarece exista mereu si abateri de la reguli. Alegem schema fantasticului a lui Roger Callois: deoarece majoritatea operelor din domeniul fantasticului ale marilor scriitori romani urmeaza aceasta schema.
Acest fapt reiese cel mai clar din opera lui Mircea Eliade La Tiganci.
Actiunea debuteaza in sfera reala; Personajul Gavrilescu patrunde in locul numit La Tiganci, deoarece locul este racoros, iar afara caldura este foarte puternica. In acest sptiu ciudat are loc ruptura despre care vorbeste R. Callois. Urmeaza revenirea la ordine, la realul schimbat. El pune schimbarile pe seama caldurii. Totusi schimbarea realului este aproape insuportabila, asa ca personajul revine inapoi in spatiul bordeiului, unde isi implineste destinul alaturi de dragostea tineretii sale Hildegard. Predomina ambiguitatea, in special la final, iar Eliade pune accent pe ezitarea cirtitorului si a personajului.
Intamplarile din nuvela Sarmanul Dionis ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
