Fântâna dintre plopi, de Mihail Sadoveanu

Povestirea se confunda in general cu naratiunea si, ca mod de expunere dominant al epicului, se regaseste in toate formele acestui gen, dar se si constituie ca specie independenta, mostenind trasaturile istorisirii populare. Ea se caracterizeaza prin importanta acordata naratorului si actului nararii. Actiunea este mai putin riguroasa decat cea a nuvelei, este liniara, dimensiunea fiind situata undeva intre schta si nuvela.

"Fantana dintre plopi" face parte din volumul "Hanu' Ancutei" publicat de Mihail Sadoveanu in 1928 si este o povestire in rama. Cronotopul este vag prezentat, cele povestite se petrec "pe aceste meleaguri, pe vremea celeilalte Ancute", sub vesmantul evocarii.

Ritualul de la han este relativ acelasi in cele noua povestiri. Oamenii zaresc pe drumul pustiu un calaret cu o infatisare stranie, mai ales din cauza ochiului drept "stans si inchis", care opreste si el la han. Personajul comun tuturor povestirilor, comisul Ionita, il recunoaste pe singuraticul "capitan de mazali" Neculai Isac si-l intampina cu bucurie.

Ancuta auzise de la mama ei o "poveste infricosata" despre dansul, dar nu o mai tinea minte. Ea ii aduce oaspetelui "un cofaiel plin" si o "ulcica noua", lautarii se apropie "sunand din strune", iar comisul invita nou-sositul "sa cinstim cu domnia ta o ulcica de vin nou" si-l roaga sa le impartaseasca celor adunati acolo "intamplarea de demult". Acesta accepta cu drag vinul si incepe sa stabileasca o relatie emitator - receptor. Asta presupune in primul rand oralitatea cu rolul ei de a imprima umor, verosimilitate si de a capta atentia si reactia auditoriului. Foloseste arhaismele si regionalismele cu naturalete pentru a-si reda cu mai multa usurinta trairile. Mai mult, sunt subliniate elementele nonverbale si paraverbale pentru crearea atmosferei de demult.

Viziunea povestitorului este una strict subiectiva, fiindca el a participat la derularea evenimentelor in urma carora si-a pierdut ochiul. Actiunea scoate in evidenta nu atat personajul, ci mai ales situatia (prezentata la persoana I). Povestirea capitanului este o tragica idila, totul petrecandu-se in tinerete, in urma cu douazeci si cinci de ani, cand flacaul cutreiera Moldova, spre disperarea mamei sale, care dadea slujbe ca el sa se aseze la casa lui.

intr-o toamna, tot "pe vremea celeilalte Ancute", pe cand ducea butoaie cu vin la Suceava, poposise la han "bezmetic si singur ca un cuc" pentru ca il parasise iubita. intr-o sambata, "pe la toaca", Neculai mergea ingandurat, cand, pe malul unei garle, vede "o fetiscana de optsprezece ani", cu o fusta rosie, care l-a impresionat ca si cum ar "fi baut o bautura tare". in mijlocul cetei de tigani, tigancusa Marga este mustruluita pentru obraznicia de a se fi uitat insistent la boier. Neculai le arunca fiecaruia un banut de argint apoi pleaca la han.