Fântâna dintre plopi

Hanul Ancutei opera de maturitate, a aparut in anul 1928, este un volum de noua povestiri si poate ce-a mai stralucita creatie lirico-epica a lui Mihail Sadoveanu. Valoare incontestabila a acestei creatii sadoveniene consta in frumusetea deosebita a limbii si vraja stilistica, observatia realista si patrunzatoare de a surprinde destinele omenesti, candoarea romanticain dezvaluirea sentimentelor si tainelor sufletesti, cadrul de legenda si atmosfera poetica in care se petrec faptele povestirii.

Fantana dintre plopi face parte din volumul Hanul Ancutei si este o povestire in rama deoarece intamplarile evocate se intamplasera demult, tot pe acele meleaguri, pe vremea celeilalte Ancute.

Timpul narativ se situiaza intr-un plan al trecutului, spatiul narativ este un topos, iar relatarea imbraca forma evocarii.

Atmosfera plina de emotii si de fiori pluteste printe oaspetii hanului, deoarece povestitorul Mos Leonte reusise sa-i impresioneze puternic, cu povestea balaurului. In lumina soarelui auriucare stalucea intr-o liniste ca din veacuri, oaspetii de la hanul Ancutei zaresc pe drumul pustiu un calaret care poposeste si el la han. Cu mustacioara tunsa si barba rotunjita, cu nasvulturesc si sprancene intunecoase barbatul avea o infatisare stranie mai ales din cauza ochiului drept care statea strans si inchis. Comisul Ionita, personaj comun tuturor povestirilor din volum, il intampina cu bucurie, recunoscand in drumetul singuratic pe Niculai Isac, capitan de mazal. Ancuta o auzise pe mama ei vorbind depre acest capitan, pe care era sa-l omoare niste tigani, o poveste infricosatape care nu o mai tinea minte.

Ritualul ce se desfasoara la hanul Ancutei este acelasi in cele noua povestiri: Ancuta ii duce oaspetului un cofaiel plin si o ulcica noua lautarii venisera mai aproape, sunand din strune, iar comisul Ionita il invita sa cinstim cu domnia ta o ulcica de vin nousi-l roaga sa le povesteasca: intamplarea de demult. Neculai Isac accepta sa bea vinul, care este bun in tovaresie, numai dragostea cere singuratate. Perspectiva narativa este aceea de narator-personaj, deoarece se afla in centrul evenimentelor, lui i se intamplase nenorocirea de a-si pierde un ochi. Actiunea scoate in evidenta nu atat personajul ci mai ales intamplarile narate la persoana I.

Povestirea capitanului Isac este o idila, iar intamplarile avusesera loc in tinerete, cu doazeci si cinci de ani inainte, cand flacaului ii placea sa cutreiere Moldova, spre disperarea mamai sale, care dadea leturghii la biserica pentru ca el sa se linisteasca de pe drumuri si sa se insoare.

Perspectiva temporala este intoarcerea in trecut, iar imprejurimile hanului ca popas compun perspectiva spatiala.

Cadrul romanticstelele se aprinsesera in cerul curat, campurile intelenisera in liniste, ca intr-o taina, creando atmosfera de vraja pentu intalnirea erotica, iar prezentarea peisajului marcheaza o pauza descriptiva in sirul naratiunii.

Marga ii destainuie ca ...