Fabule

Povestea broscutei campion

Actiunea are loc intr-un mic regat de broscute. Auzi ce le trecura intr-o zi acestora prin cap.

Cum ar fi sa organizeze o intrecere? Dar nu una obisnuita. Una a carei obiectiv sa fie aproape imposibil de atins. N-au stat mult pe ganduri. Ideea a rasarit rapid: sa escaladeze cel mai inalt turn.

Ca la orice concurs, o multime de broscute au venit sa isi incerce norocul si o multime si mai mare s-a strans sa priveasca. Startul s-a dat. Concurentii au luat-o la picior catre turnul cel inalt. Privitorii erau convinsi ca nicio broscuta nu are nici cea mai mica sansa. In timp ce acestia isi dadeau de zor cu parerea, broscutele renuntau una cate una. Doar cateva mai escaladau turnul.

Nico sansa, e o nebunie, e imposibil, va irositi timpul, nu veti fi in stare spuneau intr-una privitorii in timp ce in concurs a mai ramas doar o singura broscuta. Aceasta isi continua drumul catre varf. Si iata-o ajunsa, a reusit!

O multime de aplauze a intrerupt linistea ce se asternuse in ultimele secunde ale concursului. Care a fost secretul broscutei, cum de a reusit, cum de a fost posibil? Se intreba intr-una toata lumea.

Probabil te intrebi si tu. Ei bine, broscuta avea ceva care paradoxal a ajutat-o sa mearga pana in varf. Ea era surda si prin urmare nu a avut cum sa auda toate remarcile facute de cei neincrezatori.

Oare pe noi cat de mult ne trag in jos parerile pesimiste proprii sau ale celor din jurul nostru? Cate din nereusitele noastre sunt consecinta faptului ca am plecat urechea la astfel de vorbe si ne-am descurajat.

Puterea vorbelor

Intr-o zi de vara, un grup de broscute se plimbau vesele printr-o padure si la un moment dat, doua dintre ele au cazut intr-o groapa foarte adanca. Toate celelalte broscute s-au strans in jurul gropii si priveau cu mirare la adancimea acesteia. Erau convinse ca cele doua broscute nu aveau nici cea mai mica sansa sa iasa de acolo.

Sunteti ca si moarte, nici nu are rost sa va chinuiti, este prea adanca groapa, opriti-va ca sariti deageaba erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele doua broscute incercau sa sara din rasputeri pana cand, in cele din urma, una dintre broscute a dat crezare vorbelor si a renuntat, cazand jos de oboseala si murind.

Cealalta broscuta insa, a continuat sa sara cat de tare o tineau piciorusele. Cele de pe margine strigau la ea sa se opreasca, sa-si curme suferinta, mai bine sa moara. Ea, dimpotriva, sarea tot mai sus si tot mai tare si iata-o ca a reusit!

Broscutele de pe marginea gropii se uitau la ea cu mirare si au intrebat-o fara nici o ezitare: "Nu ne-ai auzit? Noi tot ti-am spus sa renunti dar tu in schimb ai tot continuat! Cum ai reusi sa iesi din groapa aceasta atat de mare?"

Bineinteles, precum stiti si voi deja, broscuta era surda. In tot acest timp ea a crezut ca prietenele ei o incurajau.

Acesta povestire ne poate invata doua lectii:

- o vorba de incurajare pentru cineva care este la pamant poate sa il ajute sa se ridice si sa o scoata la capat, sa razbeasca in cele din urma chiar daca pare ca nu mai are nici o sansa

- o vorba distructiva pentru cineva care este la pamant poate fi doar acel lucru de care mai are nevoie pentru a "muri", o lovitura de gratie care i-ar grabi sfarsitul.

Puterea vorbelor cateodata este atat de greu de inteles cum o vorba incurajatoare poate sa mearga chiar asa de departe. Oricine poate spune vorbe ce tind sa "jefuiasca" pe altcineva de spiritul de a continua in momente dificile. Fii atent la ceea ce vorbesti, ofera-le celorlalti ce traverseaza calea ta numai vorbe de bine!