Pentru antici, poezia era o aventura a spiritului care cauta, ea ne instruieste si ne comunica o cunoastere (Aristotel). Pentru Stanescu.
poezia este o lacrima care plange cu ochi. Criticul Eugen Simion defineste poezia lui Nichita Stanescu drept poezia poeziei. Stanescu insusi afirma: poezia nu este numai arta, este insasi viata, insusi sufletul vietii. Prima iubire a lui Nichita Hristea N. Stanescu a fost o fetita de 11 ani, numita Alice, pe care indragostitul, in varsta de doar 5 ani, o alinta Sissy.
Ca elev, era zilnic vazut prin curtea liceului sau pe strada cu o fata care-l urma ca o umbra. Din adolescentul voluminos iese, curand, un tanar cu trupul subtire ca un lujer, cu ochii melancolici, parsivi, intrat numaidecat (la 19 ani) sub jugul familiei. Casatoria cu Magdalena Petrescu, iubirea sa adolescentina, se dovedeste a fi un gest romantic, fara suport real, deoarece tinerii se despart dupa doar un an de casnicie.
Inca de la primul volum de versuri, Sensul iubirii (1960), Nichita Stanescu renunta la poezia evenimentului, dominanta in deceniul abia incheiat, si opteaza pentru o poezie degajata de epic, anecdotic, imbogatita cu un limbaj original si o mitologie lirica proprie. El alege calea revalorificarii unei componente poetice romantice, aceea a repropunerii eului liric drept centru al poeziei. Personajul reprezentant al lumii sale poetice este Amfion, care inalta prin cantec edificiul poeziei. Volumul face ca numele lui sa fie alaturat celui al lui Labis, considerat atunci apogeul literaturii tinere.
Spre sfarsitul facultatii se logodeste cu Doina Ciurea, o colega venita de la Scoala de Literatura Mihai Eminescu.
La 6 iunie 1962 se casatoreste cu aceasta, iar dragostea lor constituie sursa liricului din O viziune a sentimentelor. Volumul O viziune a sentimentelor (1964), care ii aduce Premiul Uniunii Scriitorilor, sta sub semnul unui vizionarism poetic fermecator prin nota lui ludica. El configureaza un univers oniric, ancorat intr-o vesnica varsta edenica: varsta inocentei adolescentului visator; miturile pasesc timid in poem, versul este muzical si imprevizibil, de o suavitate dinamica si socanta. Este caracterizat de sentimentul imponderabilitatii (sugestia de plutire: Miscare in sus, Pentru ca inot si zbor in sus), cand tinerii indragostiti devin pietoni ai aerului si de o prospetime virginala. Lirismul lui Nichita Stanescu cunoaste dimensiunea confesiunii, a unei cuceritoare sinceritati. (M. Calinescu) Leoaica tanara, iubirea, poem cuprins in acelasi volum, sugereaza ideea ca prin iubire se realizeaza o cucerire ingenua a realitatii; acesta este volumul in care poetul apare in ipostaza unui homo cosmicus, osciland mereu intre cer si pamant, fiind zburator sideral, dar si scafandru inauntrul sinelui. (Al. Dima) In poemul Varsta de aur a dragostei autorul reda imaginea inedita a iubirii ca pe o boala a trupului: Miinile mele sint indragostite, vai, gura mea ...
1.Eugen Simion, "Scriitori romani de azi", I
Editura Cartea Romaneasca, 1978
2.Album Memorial "Nichita Stanescu",
editat de revista "Viata Romaneasca",
Bucuresti, decembrie 1984
3."Dictionar de Literatura Romana",
Editura Univers, Bucuresti, 1979
4."Literatura Romana" (crestomatie de critica si istorie literara), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983
5."Scriitori romani", Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978
6."Limba si Literatura Romana" (sinteze si comentarii pentru clasele IX-XII), Editura Sarmis, Craiova, 2001
Primești referatul în câteva minute,
cu sau fără cont
