Enigma Otiliei de George Călinescu

G. C. va continua in contextual literaturii romane interbelice seria personalitatilor de tip encyclopedic, universal inceputa de D. Cantemir si continuata de B. P. Hasdeu si N. Iorga. Este un spirit renascentist de vast orizont cultural de o vie imaginatie creatoare, cu o putere de sinteza extraordinara, un admirabil professor cu o inalta constiinta culturala este deopotriva critic si istoric literar, eseist, poet, dramaturg, romancier, comparat adesea cu Balzac si Tolstoi.

Ca romancier, G. C. descinde in filiatie de Ion Ghica si N. Filimon, tipul firesc de roman fiind cel obiectiv, dupa cum remarca Paul Georgescu. La aparitia Enigmei Otliei in anul 1938, romanul ca specie, avusese o evolutie extreme de rapida, dominand literature romana interbelica. Liviu Rebreanu deschisese drumul romanului romanesc prin Ion in 1920 impunand tipul obiectiv.

S-a observat ca aceasta perioada a fost deosebit de fertile pt literatura romana, afirmandu-se noi creatii literare prin care se sintetizeaza si se integreaza valoric in cunostinta universala: Ion 1920, Padurea Spanzuratilor, Baltagul de M. Sadoveanu 1933, Patul lui Procust de Camil Petrescu, (1930) Intaia noapte de dragoste intaia de razboi, (1935-1942) Fratii Jderi.

Aria tematica a romanului romanesc s-a largit substancial: prin ion se afirmase stilul obiectiv, romanul fresca la fel ca si in rascoala, M. Sadoveanu intemeiaza creatia historica apon Camil Petrescu si hortensia Papad Bengescu pun bazele romanului Modern mutand tehnica de la sat la oras, adoptand noi tehnici narative sub influenza unor scriitori ca Marcel Proust si Andre Gide.

Enigma Otiliei (1938) cel de-al 2-lea roman al lui G. C dupa cartea nunti constituie o revenire la formula obiectiva la metida balzaciana. In epoca exista o controversa teoretica intre sustinatorii romanului tradicional de factura balzaciana si cei ai formulei moderne (C. Petrescu) . Vrand sa demonstreze ca formula balzaciana este cea mai potrivita pentru lit. rom. si ca aceasta mai poate da nastere unor creatii noi, creatii viabile G. C. elaboreaza E. O. ca pe o scriere polinica, o replica literara la cultivarea asidua a romanului modern prustian, dar si o ilustrare a conceptiilor sale despre curentele literare un exista in realitate un fen. artistic pur, clasic or romantic. Clasicism, romantism, sunt 2 tipuri ideale, neexistente practic in stare genuila, reperabile in analiza din retorta. E. O. este deci, situata intre tarditie si inovatie, un roman realist obiectiv de tip balzacian, prin tema abordata : mostenirea care declanseaza si mobilizeaza energii umane aflate in confruntare.

Titlul inicial parintii Otiliei (schimbat de editor in e. o. ) ilustreaza motivul balzacian al paternitatii concretizat in rap dintre parinti si copii pe fundalul societatii romanesti dela inceputul sec al 19. Genera romanului se afla in interiorul biografiei autorului concret, dupa cum insusi marturiseste intr. -un frag de jornal: Decesul sotilor Popescu in urma careia ...