Enigma Otiliei

Ca teoritician al romanului romanesc,G.Calinescu respinge proustianismul si pledeaza pentru realismul clasic.Romanul "Enigma Otiliei" este "un roman de critic in kre realismul,balzacianismul si obiectivitatea au devenit program estetic" si un roman al iubirii adolescentine.

Personajul eponim al romanului,Otilia Marculescu,reprezinta misterul feminitatii adolescentine.Personalitatea in formare,contradictorie,Otilia este portretizata atat prin modalitati de caracterizare specifice romanului realist(legatura q mediul,descrierea camerei,portretul direct,detaliat,ce incadreaza de la inceput personajul in tipologie),cat si prin tehnici moderne precum comportamentismul si pluriperspectivismul,care ii intretin aura de mister,relativizeaza imaginea si limiteaza omniscienta.

Intamplarile din roman sunt relatate la pers a III-a.Viziunea - dindarat - presupune un narator obiectiv,detasat,care nu se implica prin faptele prezentate,dar conditia impersonalitatii esta incalcata prin comentariul unui estet.Desi adopta un ton obiectiv,naratorul omniscient comunica prin postura de spectator si de comentator al comediei umane reprezentate,cu instantele narative.

O particularitate a realizarii personajului central,Otilia,o constituie faptul ca ea nu este prezentata aproape deloc pe parcursul romanului din persepctiva unica a naratorului.Portretul ei este realizat prin tehnici moderne :comportamentismul si reflectarea poliedrica.In felul acesta,Otilia devine un personaj atipic in comparatie q alte personaje ale romanului.

Prin tema,romanul este balzacian si citadin.Caracterul citadin este un aspect al modernismului lovinescian.Fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul sec al XX-lea,prezentata in aspectele ei esentiale ,sub determinare social-economica ,imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea tanarului Felix Sima,care,inainte de a si face o cariera,traieste experienta iubirii alaturi de Otilia.Intre cei 2 tineri se va naste inca de la inceput o afectiune delicata,determinata si de conditia lor de orfani.Impulsiv si,intr'o oarecare masura imatur,Felix percepe dragostea la modul romantic,transformand'o pe Otilia intr un ideal feminin.

Roman al unei familii si istorie a unei mosteniri,cartea se incadreaza in categoria prozei realist-balzaciene prin motivul mostenirii si al paternitatii.Motivul paternitatii este de sustinut de faptul ca fiecare dintre personajele romanului determina cumva soarta orfanei Otilia,ca niste - parinti -

Titlul initial, - Parintii Otiliei - ,reflecta ideea balzaciana a paternitatii.Autorul skimba titlul din motive editoriale si deplaseaza accentual de la tema specific realista a paternitatii la misterul prin care se caracterizeaza comportamentul protagonistei,care,desi pare a l iubi p Felix,il paraseste ,considerand ca reprezinta o piedica in calea realizarii lui profesionale si se casatoreste cu Pascalopol,abandonat si el in favoarea unui conte exotic.

Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre 2 familii inrudite,care sugereaza universul social prin tipurile umane realizate.O familie este a lui Costache Giurgiuveanu,posesorul averii,si Otilia Marculescu,adolescenta orfana,fiica celei de'a doua sotii decedate a batranului.Aici patrunde Felix Sima,fiul surorii batranului,care vine la Bucuresti pt a studia Medicina si locuieste la tutorele sau legal,mos Costache.Un alt intrus este Leonida Pascalopol,prieten al batranului.Afectiunea mosierului pt Otilia,reprezinta motivul vizitelor repetate in casa lui mos Costache.

A doua familie,vecina si inrudita,care aspira la mostenirea averii batranului,este familia surorii acestuia,Aglae.Din clanul Tulea face parte,pe langa Aglae,sotul acesteia,Simion Tulea si cei 3 copii al lor :Olimpia,Aurica si Titi.In aceasta familie patrunde Stanica Ratiu pt a obtine zestrea ca sot al Olimpiei.

Istoria unei mostenirii include 2 conflicte succesorale :primul iscat in jurul averii iar al doilea destrama familia Tulea.Conflicul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol pt mana Otiliei.

Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului si reprezinta misterul feminitatii adolescentine.Ea este fiica adoptiva a lui mos Costache,dar are un statut incert din cauza avaritiei acestuia si a respingerii de catre clanul Tulea,pt care este o rivala la mostenire.Personalitate in formare,copil si femeie,cu un comportament derutant,Otilia intruchipeaza un ideal de feminitate atat pt Felix , pt Pascalopol cat si pt autor insusi,dupa cum acesta marturiseste.

Studenta la Conservator,inzestrata q un temperament de artista,Otilia studiaza cu placere pianul,citeste carti si reviste frantuzesti si este indiferenta in ceea ce priveste averea lui mos Costache.Fata ii va purta de grija lui Felix,inca din seara sosirii lui in casa.Neavand unde sa l gazduiasca,Otilia ii va oferi q generozitatea tanarului camera ei,prilej pt Felix de a descoperi in amestecul de dantele,partituri,romane frantuzesti,cutii de pudra si parfumuri,o parte din personalitatea volubila si exuberanta a Otiliei.

Otilia este cocheta care considera ca - rostul femeii esta sa placa,in afara de asta nu poate fi fericire - Otilia crede ca pt o femeie - singura forma de inteligenta,mai mult de instinct e sa nu piarda cei ktiva ani de existenta,vreo 10 ani cel mult -

Este dificil de fixat o anumita trasatura a Otiliei,fiindca elementul care ii defineste cel mai bine personalitatea il reprezinta misterul feminitatii. Ilustrative in acest sens devin nenumaratele secvente din roman in care Otilia apare alaturi de Felix.Una dintre aceste secvente este aceea din capitolul al VIII-lea in care Felix ii marturiseste Otiliei ca o iubeste,prin intermediul unei scrisori.Fata nu reactioneaza in nici un fel la declaratia de dragoste a lui Felix si,intru'un gest de exaltare nebuneasca,tanarul fuge de acasa.Otilia il cauta peste tot cu trasura,iar cand in sfarsit in gaseste in parc asezat pe o banca incarcata de zapada,comportamentul ei este la fel de neclar si de misterios