Edgar Allan Poe Masca morții roșii

Dintre marile nume ale literaturii americane, cel dintai intrat in domeniul literaturii universale, a fost Edgar Allan Poe. Desi a trait doar 40 de ani, operele sale raman in literatura ca niste perle scoase din adancuri. Desi la citirea titlurilor operelor sale, cititorul ar fi indemnat sa spuna ca Poe este un autor de romane politiste, dupa parcurgerea lecturii se contesta ideea de la inceput, fara a nega insa faptul ca Poe are in el o latura de aspiratie spre mister si actiune.

Operele sale: Crimele din Montague Rue, Misterul Mariei Roget, Masca Mortii Rosii, Prabusirea casei Usher, Metzengerstein, precum si altele, alaturi de poezii precum: Duhurile mortilor, Steaua serii, Taram de vis, s. a. fac din E. A. Poe un poet, povestitor si nuvelist de mare valoare.

Masca mortii rosii, (in original The Masque of the Red Death), a vazut lumina tiparului in mai, 1842 in revista Graham s Lady s aud Gentleman s Magazine din Philadelphia. Publicata pentru intaia oara in 1898 in Romania, in prelucrarea lui I. L. Caragiale, Masca mortii rosii descrie perioada de criza a Europei, atunci cand ciuma bantuia tinuturile si reducea populatiile intr-un timp foarte scurt. In Poe se regaseste o anumita sete de macabru, o anumita fascinatie exercitata asupra lui de moarte (careia a vrut sa-i cunoasca fata, nu intamplator, ci fiindca-i rapise pretimpuriu cele doua fiinte mai dragi pe lume, mama si sotia). Povestirea este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni mai mari decat schita, dar mai reduse decat nuvela, care cuprinde un singur episod narat preponderent subiectiv, din punct de vedere al povestitorului. Se relateaza o intamplare iesita din comun, uneori supranaturala.

Cele mai cunoscute definitii ale fantasticului, sunt formulate de catre Roger Caillois (in opera In inima fantasticului) si de catre Tzvetan Todorov (in opera Introducere in literatura fantastica). Roger Caillois, defineste fantasticul ca pe o irumpere brutala a misterului in cadrul vietii reale. O povestire fantastica vrea sa ne prezinte niste oameni obisnuiti, asvarliti dintr-o data in lumea fantasticului.

Pentru Roger Caillois, orice fantastic este o incalcare a ordinii recunoscute, o revarsare a inadmisibilului in sanul inalterabilei legalitati cotidiene. Tzvetan Todorov, precum Roger Caillois, observa ca textele genului fantastic incep printr-o etapa in care evenimentele se desfasoara strict realist. Specificul acestui gen rezida in faptul ca la un moment dat, cursul firsc al evenimentelor narate, este intrerupt de un element perturbator, care provoaca o ezitare.

Cata vreme dureaza aceasta ezitare, avem de-a face cu fantasticul. Todorov introduce un termen nou: fantasticul pur, care este un element de foarte scurta durata. El se suprapune peste putinele momente in care personajele si cititorul nu pot sa decida cum se explica acest element perturbator, care perturba ordinea evenimentelor.

Actiunea povestirii are loc in perioada neagra a Europei ...