Două loturi

Nuvela psihologica Doua loturi, prezinta, cu un zambet ironic -amar, o drama a omului marunt si anonim, caruia norocul pare sa-i surada cand se astepta mai putin. Personajul principal, functionar banal, cu leafa putina, cu un nume simbolic, Lefter Popescu, la fel ca si sotia sa, Elefteria, nu crede in noroc. De aceea si uita ca jucase, cu bani imprumutati de la capitanul Pandele, la doua loterii, pentru lotul cel mare de 50. 000 de lei.

Intriga nuvelei, cu care textul incepe brusc, fara expozitiune, urmand a fi regasita, recuperata mai tarziu, este legata tocmai de cele doua bilete la loterie, pe care domnul Lefter le cauta acum cu mare disperare. Dar acestea nu pot fi gasite.

-Asta e culmea! . culmea! . striga d. Lefter, stergandu-si fruntea de sudoare, pe cand madam Popescu, consoarta sa, cauta fara preget in toate partile. Nu e si nu e! . Biletele fusesera cumparate de domnul Lefter cu bani imprumutati de la capitanul Pandele, caruia i se plansese ca nu are noroc la joc. Domnul Pandele i-a transmis, se pare, lui Lefter Popescu propriul noroc, iar stirea ca loturile sunt castigatoare s-a raspandit rapid.

Stirea despre nesperatul eveniment avea sa-l loveasca din senin pe Lefter, provocandu-i un sir de cautari si de nauceli ce se inscriu intr-o sinistra farsa a destinului. Mai intai vine vestea neasteptata a castigului. Apoi, cautarea disperata, timp de cateva zile, pe branci, a biletelor care, in ciuda eforturilor, sunt de negasit.

Sirul ghinioanelor si al erorilor capitale continua insa: jacheta cenusie fusesa data, in schimbul unui set de farfurii (pe care Lefter Popescu in furia lui exasperata, le face tandari), unei chivute, pe nume Taca, locuitoare in mahalaua farfurigiilor. Acolo va descinde cu un adevarat escadron de politete, condus de capitanul Pandele cu scopul declarat de a scoate biletele la iveala. Dar biletele nu sunt descoperite nicaieri, astfel ca d. Lefter se intoarce la nivelul unde, surprinzator, descopera biletele in filele dosarului Goldstein. Personajul marunt, din lumea insignifianta a functionarilor lui Caragiale, Lefter, face singurul gest eroic, din nefericire aproape sinucigas, al vietii sale: se duce tantos cu dosarul providential la seful sau, poreclit Turbatul pentru asprimea sa iesita din comun dupa care isi prezinta demisia. Beatitudinea se sfarseste insa prea repede, pentru ca biletele, printr-un joc perfid al destinului, desi au numerele mentionate in listele oficiale, sunt casigatora la agentii diferite.

Replica lui Lefter, aiurit de cuvantul viceversa, incearca sa amane destramarea necrutatoare a unei iluzii: ar fi vorba de o sarlatanie de prima mana, de actiuni ale unor vampiri, de tripotajuri ovreiesti de bursa. Finalul nuvelei este deschis. Intr-o varianta, sotia lui Lefter Popescu, doamna Elefteria, va ajunge o maica batrana la manastirea Tiganesti, culegand cu grija cioburi de strachini, amintind de setul de farfurii facute zdob de Lefter Popescu. In vecinatatea Observatorului, se plimba un ...