Donna Alba de Gib Mihaescu

Scriitorul a trait in perioada 1894-1935. S-a nascut la Dragasani si a murit la Bucuresti. Debutul literar si-l face cu schita Linia intai in revista Luceafarul (1919), editorial cu volumul La, Grandiflora (1928) obtinand in acelasi an un mare succes cu piesa Pavilionul cu umbre la Teatrul National din Bucuresti. Nuvelistica din volumele La, Grandiflora si Vedenia (1919) descrie stari sufletesti generate de un obsesiv, intr-o remarcabila tehnica a gradarii epice (Intamplarea, Semnele lui Danut, Vedenia, La, Grandiflora, Intre portelanuri, Visul, s. a. m. d. ). Cele cinci romane- Bratul Andromedei (1930), Rusoaica (1933), Femeia de ciocolata (1933), Zilele si noptile unui student intarziat (1934), Donna Alba (1935) - sunt tot atatea drame ale deziluziei, generate de impactul dintre aspiratia eroului anonim (Andrei Lazar, locotenentul Ragaiac, Mihnea Baiatu, Mihai Aspru) si mediu, proiectii enorme, indeoste eroice, ale framantarilor sociale. Donna Alba- este povestea unei obsesii de ordin erotic. Redus la cea mai uscata schema, romanul acesta porneste conflictual de la asezarea lui Mihai Aspru, fecior darz, aventuros si inzestrat din fire, de mic burghez oltean, fata in fata cu Alba, aeriana Donna Alba, femeie atat dupa sotul Georges Radu Serban, cat si dupa propria-i ascendenta (nascuta Ipsilant), de indoita vita voievodala. Mihai Aspru era o fosta haimana, victima burgheza a unei literaturi haiducesti in parte, un fost hamal care de la Braila, prin falsificari de acte, ratacise in adolescenta pana la Odesa si de aici pana la Amsterdam; razboiul il surprinse cu patru clase gimnaziale, promovandu-l ofiter, astfel incat la adapostul glorioasei uniforme, impodobita cu false galoane de rani imaginare, el isi completeaza liceul imediat dupa incheierea pacii. In acest timp de examene scolare, Mihai Aspru intalneste pe strada, tocmai cand era mai incarcat de dictionare si carti, pe Donna Alba, sub a carei putere de frumusete ii scapa volumele compacte unitar. Femeia rade, colegii si colegele rad. In adolescenta sa, Mihai Aspru a fost un dezaxat, spirit aventurier, impintenat de fugi, de nevoia altor orizonturi, la randul lui intarziat in studii. Epoca ultimelor sale examene de liceu, dupa demobilizare si a acelora de la Facultatea de drept, se aseaza sub semnul iubirii lui fulgeratoare pentru Alba, nascuta printesa Ipsilanti, sotia marelui avocat Georges Radu Serban, din familia domneasca a Basarabilor. Introdus in casa lui Georges Radu Serban, ca secretar al acestuia, Mihai Aspru e manat de o singura tinta, cucerirea Albei. Aristocratia ei este, o piedica mai mult pe care si-o pune inainte autorul, pentru a intarzia cu vointa realizarea scopului final. S-a rostit comparatia cu Julien Sorel, eroul din Le rouge et le noir, s-a pus in discutie conflictul social intre clase, in persoana celor doi antagonisti, plebeul si printesa. Mihai Aspru este stapanit timp de zece ani de un sentiment intens pentru aceea care, dincolo de ...

1. George Calinescu- Istoria literaturii romane..., Editura Minerva, 1983.

2. Serban Cioculescu- Gib I. Mihaescu: Donna Alba - in Adevarul, nr. 15791;

3. Pompiliu Constantinescu- Gib I.Mihaesu - Vremea, nr. 411.

4. Gib I. Mihaesu- Donna Alba - Editura Minerva, Bucuresti, 1983.

5. Titus Morar si Calin Manilici - Crestomatie de critica si istorie literara- Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983.

6. Mihail Diaconescu- Tentatia romanului - Editura Minerva, 1973.

7. Perpessicius- Opere 7 , Bucuresti, Ed. Minerva, 1975.

8. Vladimir Streinu- Pagini de critica literara. Marginalia.Eseuri- Bucuresti, 1938.