Don Quijote cavalerul tristei figuri

Miguel de Cervantes Saavedra (1547-1616), cel mai mare scriitor al Spaniei si unul dintre cei mai mari ai literaturii universale, s-a nascut intr-o familie de origine nobila,dar saraca. A avut o viata foarte agitata: a studiat la diferite universitati, studii mereu intrerupte, apoi s-a inrolat in armata. Erou in batalia navala de la Lepato contra turcilor, Cervantes s-a intors din batalie fara bratul stang. In drum spre patrie este capturat de corsari mauri si dus in captivitate la Alger, unde va sta cinci ani.

Reintors in Spania, se daruieste idealurilor literelor. Scrie un roman pastoral, versuri, drame, mai multe comedii si farse, 12 nuvele- adevarate capodopere ale genului.apoi devine perceptor de birouri, timp de cativa ani. Pentru fraudele savarsite de un ajutor al sau, face si cateva luni de inchisoare, unde va medita asupra vietii sale trecute, pline de deziluzii, infrangeri si amaraciuni. Bilantul acestei vieti,Cervantes l-a transfigurat sub forma unui roman :Don Quijote de la Mancha , una din marile capodopere ale tuturor timpurilor.

Subiectul romanului este bine cunoscut: un nobil de la tara, sarac, dar care e mandru de titlul sau nobiliar de ,,hidalgo"( in spaniola ,,hijo de algo"'- fiul unuia care a fost ,,cineva", om de vita veche), cititor pasionat de romane cavaleresti, isi propune sa reinvie institutia ,, cavalerilor ratacitori"de odinioara, si astfel calare pe slabanogul sau cal, Rocinante, si insotit de mucalitul taran Sancho Panza ca scutier,Don Quijote porneste ,,in ajutorul celor slabi si napastuiti" .

Din nesfarsita serie de aventuri,Don Quijote iese mereu infrant, suferind tot felul de necazuri si umiliri, mereu luat in ras de ceilalti, chiar si de taranca simpla Dulcineea, cum o botezase el, vazandu-o in inchipuirea lui ca pe o frumoasa castelana, de care se indragosteste. Pana la urma, dupa ani de asemenea nefericire si ridicole aventuri, vindecat de inchipuirile lui cavaleresti, Don Quijote( pe numele sau adevarat Alonso Quijano), se intoarce acasa. Ultimul capitol al romanului, descriind sfarsitul eroului, este poate cel mai frumos din intreaga carte.