Termen in mare parte sinonom cu cel de poetica, cu deosebirea ca se refera de obicei la exprimarea conceptiei despre literatura prin mijloacele artistice ale unei opere literare, in timp ce poetica desemneaza de regula un text teoretic. Arte poetice au scris, in literatura romana, M. Eminescu (Epigonii, Criticilor mei), G. Cosbuc (Poetul), L. Blaga (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii), T. Arghezi (Testament) s. a. In literatura universala au realizat arte poetice Horatiu, Boileau, Verlaine etc.
1. Modalitate artistica prin care autorul prezinta trasaturile (fizice si psihice) care definesc un personaj in individualitatea sa ori in ceea ce il integreaza unei categorii mai largi. Caracteriyarea se poate realiza prin doua procedee fundamentale: caracterizare directa (de catre scriitor, de catre un alt personaj sau de catre personajul insusi prin autocaracterizare, precum Nica in Amintiri din copilarie) si caracterizare indirecta prin actiune, prin ceea ce spune prin limbaj (modul in care spune, vezi personajele lui Caragiale), prin intermediul raportului dintre ce declara si cum actioneaza, prin mediul in care traieste (romanul balzacian), prin numele personajelor (de exmplu, comediile si schitele lui I. L. Caragiale), prin monologul interior, prin intermediul naturii (personajele sadoveniene). De cele mai multe ori personajele principale sunt caracterizate atat direct, cat si indirect. 2. Procedeu al analizei literare prin care se identifica si se prezinta trasaturile de caracter ale unui personaj, asa cum apare el intr-o opera literara.
Concept estetic care exprima purificarea constiintei de orice pasiune, prin arta tragediei. Formulat pentru prima oara de Aristotel, cu sensul de actiune de medicatie care se aplica in antichitate cu ajutorul muzicii, la vindecarea unor cazuri de extaz sau entuziasm orgiastic. Unele opinii platonice si pitagoreice considerau ca melodiile, indeosebi cele entuziaste, pot provoca o inaltare a emotiei, careia ii urmeaza, in mod necesar, o descarcare a preaplinului afectiv, deci o reducere sensibila a afectelor. Aristotel observa ca nu numai exaltatii pot fi eliberati de zbucium prin muzica, ci si cei stapaniti de alte afecte ca: frica, mila. Si in vechile practici mistice, actiunea cathartica a muzicii era un lucru obisnuit. Misterele, ca de pilda cele dionisiace, in timpul carora se intonau melodii entuziaste, erau socotite cathartice. Platon este singurul care aplica termenul la arta. In Szmposion si Phaidros, releva valoare erosului generator de trairi estetice prin care suferinta se preschimba in bucurie a creatiei. Platon condamna arta intemeiata pe pornirile irationale ale sufletului fiindca excita in om pasiunile inferioare. Aristotel elimina o parte din fondul turbulent al omului prin arta care purifica. El adopta o pozitie complet opusa celei platonice. Largind sfera de actiune cathartica, atribuita numai anumitor ramuri ale muzicii, a considerat si catharsisultragic drept un fenomen pozitiv care ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
