Dincolo de nisipuri de Fănuș Neagu

Zona Brailei cu lumea misterioasa a baltilor si a Baraganului a dat literaturii romane un scriitor de o profunda originalitate Fanus Neagu.

Fascinat de realitatiile lumii inconjuratoare, si pornind de la acestea scriitorul este autorul unor opere de o profunda originalitate (Ingerul a strigat, Frumosii nebuni ai marilor orase). Nuvela Dincolo de nisipuri surprinde o realitate cruda, aceea a degradarii fizice si morale a omului datorita secetei.

Actiunea incepe brusc fixand cadrul spatio-temporal. Dupa doi ani de seceta cumplita, in 1946, intr-un sat de campie scriitorul surprinde lumea dezolanta ce poarta amprenta efectelor secetei.

Intr-o expozitiune ampla, scriitorul prezinta personajul principal, Susteru, care se trezise tarziu caci statuse la priveghi si constata ca ai casei erau plecati prin sat dupa mancare. Se trezise stapanit de pofta de a manca o legatura de laptuci, caci in timpul noptii visase ca i-a inverzit gradina. Acest fapt il face sa filozofeze: Se vede treaba, ca visele se nasc in stomac si urca sa moara in gura. Iesi in drum dupa ce isi umplu luleaua cu iedera uscata si il vede pe dascalul satului stand ca de obicei pe marginea santului si inganand un rand dintr-o carte de rugaciuni. Se spunea despre el ca si-a pierdut mintile din pricina foamei.

Folosind o tehnica cinematografica, autorul surprinde prin privirea personajului cateva aspecte din lumea satului, caracteristice pentru starea de tristete apasatoare, degradarea fizica si morala din cauza secetei: o femeie aduna baliga sa lipeasca prispa, un caine se scutura de purici, de la fierarie venea miros de copita arsa, undeva tistuia un harciog. Accentul cade pe vizual caci totul simbolizeaza starea in care se afla satul: culorile sunt sterse, epitetele cromatice subliniaza acest lucru ca si figurile de stil (albia raului era. ca o omida cenusie. Nisipul si pietrele galbene de lut pietrificat luceau pustii in soare). Caldura dognea peste intreaga suflare a satului.

Chiar infatisarea personajelor accentueaza ideea de degradare: Susteru avea ochii carpiti de somn, era mic si slab cu camasa atarnandu-i peste pantaloni.

Intriga nuvelei vine sa completeze imaginea devastatoare a vietii satului.

Susteru zareste un calaret aparut ca din senin si care alergand in goana mare spre sat anunta ca a plouat la munte si vine garla. Apoi, fara ca Susteru sa aiba timp sa-si revina dispare ca o naluca pe sub arcadele podului vopsit in rosu, dupa ce pana acum peisajul era dominat de culori sterse. Aceasta mentiune a culorii rosii este ca un avertisment asupra starii de sanatate a personajului. Este stiut ca exista o simbolistica a culorilor: rosul in viziunea medicilor simbolizeaza nebunia.

Desfasurarea actiunii declanseaza un intreg freamat in lumea satului caci oamenii ies din apatie cuprinsi parca de un fior la vestea sosirii apei.

Imaginile se succed cu repeziciune, de data aceasta predomina elementele de miscare. Clopotele incep sa ...