Curente literare

Curent literar - miscare literara dintr-o anumita perioada social-istorica, reunind scriitori care impartasesc principii estetice similare, se raporteaza intr-o maniera comuna la o anumita traditie literara. La inceputurile lor, curentele literare au tendinta de a combate pe cele anterioare lor. Fiecare curent literar manifesta preferinte pentru anumite genuri si specii literare. Principiile estetice ale unui curent literar sunt prezentate intr-un manifest literar, dar exista si curente reprezentate de mai multe curente literare.

De asemenea, curentele literare nu exista in stare pura, intre ele aparand interferente, iar opera unui mare scriitor nu poate fi cuprinsa intr-un singur curent literar, aceste opere depasind limitele unui curent literar.

CLASICISM

A aparut in Franta secolului al XVII-lea, odata cu procesul de formare si consolidare a monarhiei absolute si este un curent literar in operele caruia ratiunea are rolul dominant. Clasicistii respecta in mod deosebit modelele antichitatii, de unde preiau echilibrul, ordinea si rigoarea.

Caracteristici:

- Pornind de la aceste modele (sculptura, arhitectura, literatura Greciei antice), considerate a fi intruchipari perfecte ale idealului de frumusete, armonie si echilibru, clasicismul aspira sa reflecte realitatea in opere de arta desavarsite ca realizare artistica, opere care sa-l ajute pe om sa atinga idealul frumusetii morale;

- Clasicismul pune la baza creatiei artistice suprematia ratiunii asupra fanteziei si a pasiunii, face ca interesele generale in literatura sa primeze celor individuale;

- Pe primul plan apare si datoria cetateneasca fata de opiniile personale;

- Creeaza eroi ideali, legati indisolubil de soarta statului, inzestrati cu cele mai inalte virtuti morale, de regula regi sau reprezentanti ai aristocratiei (in ode, imnuri, poeme epice, tragedii - speciile superioare ale literaturii in clasicism );

- Referitor la personaje, apar tipurile de oameni reprezentativi, dar pe planul al doilea.

- Modul de viata al burgheziei si al claselor de jos era infatisat in comedie, satira, fabula - socotite speciile inferioare ale literaturii.

- De asemenea, de maxima importanta pentru clasicisti, este respectarea regulilor: regula celor trei unitati, conform careia actiunea unei tragedii trebuie sa fie unitara, sa se desfasoare in maxim 24 de ore si in acelasi loc;

- Ultima perioada a clasicismului, sub influenta ideilor revolutiei burgheze, aduce in creatia artistica lupta impotriva despotismului, dragostea de libertate;

- In literatura romana, principiile clasicismului se intrepatrund cu cele ale romantismului. George Calinescu considera ca romantismul romanesc a fost un romantism clasic.

ROMANTISM

Apare ca urmare a evolutiei societatii burgheze si ca opozitie la clasicism. Se manifesta mai intai in Anglia, Germania si Franta, in primele decenii ale secolului

al XIX-lea, difuzandu-se apoi dincolo de continentul nostru ca o miscare ampla, ce cuprindea nu numai literatura.

Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat si a identificat directiile si trasaturile acestui curent cultural in Prefata de la drama Cromwell (1827), un adevara program manifest.

Printre reprezentantii europeni ai romantismului se numara: Victor Hugo, Lamartine, Vigny, Musset (in Franta); Schiller, Heine, Grimm (in Germania); Byron, Shelley, (in Anglia); Manzoni, Leopardi (in Italia); Puskin, Lemontov (in Rusia).

Ca etape, romantismul poate fi impartit in :

- Preromantism: formula literara de tranzitie care pregateste miscarea romantica prin reactia fata de cultul ratiunii, caruia ii opune sentimentul si fantezia. La noi, aceasta faza este reprezentata de Vasile Carlova, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu (pasoptistii);

- Romatism - faza maxima a curentului, reprezentat in mod stralucit de Mihai Eminescu (ultimul mare romantic european, dupa cum il numeste George Calinescu )

- Postromantismul - se manifesta prin imbinarea elementelor romantice cu trasaturi simboliste sau samanatoriste, reprezentantii acestei perioade, la noi, fiind Alexandru Macedonski, Octavian Goga, St. O. Iosif, Barbu St. Delavrancea.

Caracteristici:

- Cultul sentimentului si al fanteziei creatoare;

- Introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul, fantasticul, macabrul;

- Introducerea unor noi specii literare: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica;

- Promoveaza inspiratia din traditie, folclor, trecutul istoric, pe care il considera opusul realitatii contemporane, de care erau dezamagiti, fiind preocupati de reflectarea in opera a specificului national;

- Evadarea din lumea reala se realiza prin vis sau somn (mitul oniric), intr-un cadru natural nocturn;

- Contemplarea naturii se realizeaza prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor in pasteluri si prin reflectiile grave asupra universului in meditatii;

- Acorda deosebita importanta sentimentelor omenesti, cu predilectie iubirii, trairilor interioare care se armonizeaza cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative;

- In genul liric se manifesta inovatii prozodice si suprematia subiectivismului, a pasiunii inflacarate, a fanteziei debordante;