Complexitatea personajului protagonist dintr-o nuvelă studiată

Nuvela ,,Moara cu noroc" (1881), creatie remarcabila prin analiza unor complicate trairi interioare, ii confera lui Ioan Slavici statutul de ctitor al nuvelei realist-psihologice in literatura romana.

Tema operei fiind patima banului si consecintele ei existentiale nefaste, aceasta se realizeaza prin mai multe motive: al hanului, al personajului demonic, al destinului. Laitmotivul nuvelei este ,,norocul".

Actiunea se desfasoara la Moara cu noroc. in Campia Aradului, in a doua jumatate a veacului al XlX-lea si este ordonata cronologic; timpul evenimentelor narate este scurt (de la sarbatoarea Sfantului Gheorghe si pana la Paste, in anul urmator), adica aproximativ un an.

in proza psihologica, accentul cade pe framantarile sufletesti ale personajelor, conflictul fiind de ordin interior.

Reprezentativ in acest sens este personajul Ghita, care traieste, intr-un interval temporal scurt, o simbolica prabusire morala.

Ghita este personaj principal, mobil (schimbator), complex si tragic, incadrat in tipologia omului care si-a pierdut omenia.

Traseul sau existential este fixat prin norma morala enuntata de Batrana, in preceptul care deschide nuvela: ,,Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit".

Initial, fiind cizmar intr-un sat ardelenesc, barbatul se simte neimplinit, ca si cand, din cele doua jumatati posibile ale sufletului sau, aici s-ar fi manifestat numai una.

Solutia o constituie cautarea unui alt spatiu de viata, in care sa se realizeze intregul. Asa devine Ghita carciumar la Moara cu noroc, noul sau statut social aducandu-i, pentru catva timp, implinirea: harnic, bland si onest, Ghita este apreciat de cei care-1 cunosc si se bucura de castigul facut cu bine.

Rupandu-se insa de satul sau, Ghita iese de sub ,,cupola" protectoare a normei morale, devenind vulnerabil, pregatit sa incheie, ca si Faust, un ,,pact" cu Diavolul.

Demonia Samadaului trezeste setea de bani in apele adanci ale sufletului lui Ghita, atragandu-1 in spatiul intunecat al faradelegii, pana cand moartea il va izbavi.

Dupa aparitia lui Lica, pierzand reperele vietii lui anterioare (cumpatarea, dragostea pentru familie, demnitatea), Ghita devine un suflet pustiit care se lasa in voia intamplarii.

Prima particularitate a personajului consta in faptul ca acesta ilustreaza norma morala enuntata initial.

A doua particularitate consta in acutul conflict interior, psihologic pe care-1 traieste Ghita, sfasiat intre patima banului si fondul sau initial cinstit.

Prabusirea morala a lui Ghita se produce treptat, cu oscilatii intre visul imbogatirii si chinurile remuscarii, modificandu-i fiinta: inca inainte de sosirea toamnei, carciumarul devine ursuz, irascibil fara motiv si chiar ciudat, instrainandu-se de cei din jurul sau.

Singurul ,,glas" de care asculta vine din adancul sau sufletesc, din subconstient si il copleseste: ,,Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat viata mea?"

Pe masura ce trece timpul, instrainarea lui Ghita devine totala: propria familie ii apare ca o piedica in relatia cu Lica, iar in locul vechilor sentimente se instaleaza mirajul banilor care-1 atrage ca o ,,apa a mortilor": ,,Se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau parca ochii".

Descurajat din pricina ca isi irosise viata, Ghita o lasa pe Ana singura cu Lica, in ziua de Paste, iar la intoarcere o ucide, urmand aceeasi ,,porunca" a subconstientului.

Scena constituie momentul culminant al nuvelei si este pregatita de timpul in care Ghita asteptase, ascuns in iarba, iesirea lui Lica din camera Anei. Acum, tensiunea din sufletul lui Ghita, instrainarea de Ana si ura impotriva lui Lica, izbucnesc din adancurile obscure in care dospisera, rezolvandu-se in crima. Hotarat sa-si incheie ,,socotelile" cu ea si simtind ca i s-a pus ceva ,,de-a curmezisa in cap", Ghita o injunghie.

A treia particularitate a constructiei personajului o constituie analiza psihologica, autorul cercetand gandurile si trairile sufletesti ale lui Ghita in diferite imprejurari.

Astfel, nelinistea pricinuita de amenintarile lui Lica si teama de a-i marturisi Anei framantarile sale ii macina fiinta.

Acest zbucium launtric devine si mai acut dupa noaptea in care fusese ucis arendasul: dus la Ineu de catre jandarmi, Ghita se simte rusinat, dar si infricosat de eventuala razbunare a lui Lica. Asa se face ca, la proces, il sprijina pe Samadau, dar este cuprins apoi de mari remuscari.

Mediul in care traieste carciumarul exercita o influenta notabila asupra lui, Moara cu noroc fiind asezata, simbolic, la o rascruce de drumuri, la hotarul cu ,,locurile rele".

in acest spatiu, navala grea a turmelor de porci (ca ,,rinocerii" lui Eugen Ionesco) prevesteste parca invazia maleficului care il va zdrobi pe Ghita. Slab sufleteste, oscilant si supus patimii banului, el nu se poate opune acestei invazii.

Pe de alta parte, la modul mitului, Ghita este Strainul care nu le apartine acestor locuri si care va fi sacrificat (asa cum se intampla, in lumea tribala, cu cei veniti de departe).

in ,,Moara cu noroc", protagonistul este caracterizat in mod direct (autocaracterizare) si indirect (prin fapte, prin vorbe, prin reactiile sufletesti).