Comicul, tipuri de comic - O scrisoare pierdută, Ion Luca Caragiale

Caragiale este un maestru al comicului.

Si in aceasta comedie sub invelisul rasului se ascunde satira. Dramaturgul sanctionand defectele oamenilor si ale societatii. Si in comedia lui Caragiale sursa comicului este contradictia dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt ele in realitate. Aparenta este de cinste, corectitudine, amabilitate, dar realitatea este cu totul alta: coruptie, parvenitism, demagogie. Astfel Catavencu, Dandanache, Zoe, Trahanache, Prisanda sunt surprinsi in renuntarea lor de la conditia ideala pe care ar trebui sa o reprezinte (Zoe in contrast cu o femeie cinstita, Catavencu in contrast cu adevaratul politician). Criticii literari au observat ca dramaturgul Caragiale deplaseaza accentul de pe deformitatea exterioara a personajelor comice pe deformitatea interioara, intelectuala: prostia, ticalosia, ipoclizia. In acest sens cu exceptia lui Tipatescu toate personajele sunt comice prin ceea ce fac si ceea ce spun. Comicul este provocat de suficienta, lipsa de logica a personajelor.

Comicul de limbaj este mai bine realizat. Limbajul folosit de personaje ne da informatii pretioase despre identitatea personajelor, despre origine, profesiune, nivel de cultura, inteligenta, aparenta politica. Cu putine exceptii personajele se exprima gresit, folosind pleonasme, truisme, contradictii, nonsensuri. Toate aceste greseli de limba sunt o inepuizabila sursa de ras, dar pun in lumina nivelul intelectual si sufletesc al acestor personaje. Pronuntarea gresita a unor cuvinte: andrisant, bampir, plebicist, renumeratie (Pristanda); capitalisti (Farfuridi). Trahanache: Stimabile; Ai putintica rabdare.

Contradictia in termeni: Dupa lupte seculare, care au durat aproape 30 de ani.

Truismele Un popor care nu merge inainte sta pe loc.

O societate fara printipuri, care va sa zica ca nu le are Nonsensuri O multime de nonsensuri sunt prezente in discursul lui Farfuridi despre reviziunea constitutiei.

Comicul numelelor ocupa un loc importatnt, fiind nu numai o sursa de ras, de amuzament, ci si un instrument a satirei. Astfel aluziile culinare (legate de alimentate) -Farfuridi, Branzovenescu-; diminutivele ridicole -Agamita Dandanache-; radacinile semnificative -Catavencu- sugereaza trasaturi ale posesorilor acestora: prostia, senilitatea si demagogia. Vorbind despre talentul lui Caragiale in caracterizarea personajelor prin nume, criticul Ibreleanu preciza: Numele din opera comica a lui Caragiale le dau impresia ca fac parte din personajele pe care le denumesc La prima lectura sau reprezentare a unei comedii a lui Caragiale, simtim ca personajele nu puteau sa aiba alt nume, in orice caz ca au numele lor.

Piesa este remarcabila in primul rand prin arta compozitiei. Tehnica este aceea a amplificarii treptate a conflictului. Initial apar in scena Tipatescu, Trahanache, Zoe care sunt alarmati de un eveniment petrecut inafara si dezvaluit partial. Apoi in prim plan apare ...