Comentariul Poeziei Lacul De Mihai Eminescu

Poezia a aparut in anul 1876 pe 1 septembrie in revista Convorbiri literare editata de Societatea Literara Junimea din Iasi.

Titlul numeste simbolic cadrul naturii printr-unul dintre cele mai intalnite elemente din lirica eminesciana, lacul. Toate celelalte elemente care compun decorul in care urmeaza sa se manifeste iubirea trestiile, barca, luna, nuferii - converg necontenit catre lacul din mijlocul codrului. In viziunea lirica a lui Mihai Eminescu, apa este un element al vietii, al profunzimii trairilor interioare, sugerand intensitatea sentimentului de iubire ideala si visul implinirii acesteia in cadrul unei nature feerice, ocrotitoare.

In prima strofa a poeziei se creeaza un univers imaginar ca proiectie a visului de iubire trait de tanarul indragostit.

Atmosfera de liniste deplina, de echilibru total intre om si natura este sustinuta si printr-o serie de imagini auditive.

In prima stofa inversiunea pune in evidenta elementele cadrului natural dintr-o perspective diversificata, care se amplifica de la elementele constituitive catre planul general.

Prezenta cuvantului cu valoare simbolica codri, prin sugestia ideii de vesnicie, proiecteaza sentimental de iubire in eternitate.

Epitetul antepus cu valoare personificatoare blandei atribuie insusiri umade naturii, creandu-se stfel un parteneriat discret intre tanarul indragostit si natura inconjuratoare.

Intre primul plan (imaginar) si al doilea plan (real) se creeaza o opozitie la nivel lexical prin aparitia conjunctiei adversative dar. Destramarea visului de iubire il transpune pe tanar intr-o lume ostila, generatoare de sufeinta. In acest context discursul liric se intrerupe, lasand loc deceptiei sugerata la nivel fonetic de punctele de suspensie.

In prima strofa elementele cromatice sunt distribuite uniform deoarece in primul si in al treilea vers, la sfarsit, apar epitele cromatice de culoare (albastru - albe), iar in al doilea vers contine epitetul chromatic galben care configureaza un triunghi. Astfel discursul poietic inscrie intr-un echilibru armonios.

Ultima strofa reia epitetul albastru realizandu-se o armonie desavarsita intre prima strofa si ultima stofa. La nivelul continutului distibuirea acestor elemente cromatice este in accord cu universul de ganduri si de sentimente.

Daca in prima strofa culoarea galbena confera luminozitatea peisajului, constituindu-se intro promisune a implinirii visului de iubire; in ultima strofa domina culoarea rece (lacul cel albastru) simbolizand prabusirea sperantelor.

Intre planul real configurat in strofele 1 si 5 si cel imaginar configurat in strofele 2, 3 si 4 se realizeaza o demarcatie neta prin distribuirea verberol la modul indicative care exprima actiuni sigure, reale si la modul conjunctiv care exprima actiuni posibile, cu valoare ipotetica.

Pronumele personale eu, ea sugereaza cuplul de indragostiti care vor participa la ritualul idilic imaginar, desfasurat in mijlocul ...