Comentarea Motivelor Poetice Din Poezia Oda In Mediul Antic

Previzualizare referat:

Extras din referat:

Tema geniului creator este abordata in opera marelui scriitor roman Mihai Eminescu, fiind preluata din teoriile lui Kant, Hegel si Schopenhauer. Problema soartei acestei fiinte releva atractia Luceafarului literaturii romane de marele mistere ale universului, de relatiile dintre creator si confruntarile cu societatea, cu trecerea timpului, cu lumea interioara. Lucrarea Oda (in metru antic) este o oda dedicata singuratatii, dragostei si indiferentei. In meditatie se atesta prezenta unui eu prin care fiinta experimenteaza invatarea mortii, traseul procesului fiind compus din trei momente existentiale: chemarea mortii, instrainarea prin descoperirea, denaturarea si recistigarea prin moarte a unitatii sinelui.

Pentru poet, moartea este sursa de eliberare de conditia muritorului, de a vietui liber si implinit, caci doar in lumea absolutului se va atinge idealul. Motivul transcenderii reflecta atitudinea de baza a poetului fata de moarte nu cred sa-nvat a muri vreodata. Acest motiv este conectat cu cel al vesniciei pururi tinar, exprimind marea diferenta a vietii pamintesti si cea nemuritoare. Metafora ochi visatori desemneaza motivul oniric, determinind ipostaza trairii sentimentului intr-un plan superior unic, intr-o forma contemplativa. Insa, deodata glasul iubirii il va ademeni in lumea nemuritorilor; poetul va cobori din vesnicie pentru a intilni dragostea in acelasi mod cum personajul eponim din Luceafarul. Motivul iubirii este adiacent celui al suferintei, prezent prin metonimia Suferinta, tu. si oximoronul dureros de dulce. Repetarea pronumelui tu in cale rasarisi tu generata de dedublarea eului ce implica pe iubita in durerea generala, impulsioneaza poetul-geniu spre cea mai inalta forma de cunoastere. Prin ea el gusta voluptatea mortii, fiindca iubirea si trecerea in nefiinta este intr-o conexiune certa.

Sentimentul fragil, emotiv zdruncina echilibrul sufletesc, metafora moartea nepasatoare este provocata de suferinta ce amplifica durerea, evidentiind lirismul tulburator, elegiac. Astfel, neimplinit prin marile sale aspiratii spre absolut, apare dorinta de a se salva prin moarte.

Elementul mitologic rezida din cele doua comparatii ale fiintei poetice cu Nessus si Hercule, simboluri ale uriasei suferinta umane, indicind motivul sacrificiului. Strapuns prin camasa inveninata de foc a lui Nessus, chinuit cu toate muncile lui Hercule, eul are nevoie de a parcurge unele etape ale sinelui.

Motivul cunoasterii se determina prin aceste etape necesare unui drum potrivit.

Sacrificiul de sine implica purificarea sufletului, reflectata prin prisma motivului focului. Hiperbola focul meu a-l stinge nu pot cu toate apele marii si abundenta termenilor inserati in domeniul lexical al cuvintului foc: sting, vaiet, rug, flacari, topesc semnifica chinul mistuitor prin care trece fiinta, caci Totul este o suferinta (Budda). Motivul oniric este accentuat prin repetitia propriu vis, propriu rug ...

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Diacritice:
Da
Anul redactarii:
2007
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
2 pagini
Imagini extrase:
2 imagini
Nr cuvinte:
624 cuvinte
Nr caractere:
3 552 caractere
Marime:
8.53 KB (arhivat)
Nivel studiu:
Liceu
Tip document:
Referat
Materie:
Limba si literatura romana
Tag-uri:
motive, teme
Data publicare:
26.12.2009
Structură de fișiere:
  • Comentarea Motivelor Poetice Din Poezia Oda In Mediul Antic
    • Referat.doc
Predat:
la liceu
Te-ar putea interesa și:
POETICA CURS 2 Introducere in Poetica: specificitatea textului literar. Abordari teoretice (G....
Arta poetica reprezinta creatia in care poetul isi exprima propriile convingeri despre arta...
Toate definitiile date comunicarii umane, indiferent de scolile de gandire carora le apartin sau...
Termenul de metoda provine de la grecescul ???????? ,,methodos" care inseamna cale, drum....
Societatea literara Junimea a luat fiinta la Iasi "in iarna anului 1863 - primavara...
Sus!