Colina

Colina de Marin Preda, poate reclama, ca unghi de analiza, psihanaliza. Aceasta perspectiva de abordare a contribuit, printre altele, la o mai buna intelegere a mecanismelor fantasticului-o categorie aluvionanta de universul obsesionat, reclamand un instrumentar pe masura.

Astfel, aici este vorba de plasarea lui Vasile Catrina in medias res, intr-un univers marcat de la inceput d perceptia enuntata de expresia cuprins de o spaima grozava. Intreaga naratiune este o amplificare iterativa a acestei percptii prin suita de negatii in avalansa (nu stia unde se afla, nu cunostea nici odaia, nici patul, nu stia ce sa-i spuna). Dupa primul moment, acel al trezirii, integrat intr-o explicatie posibila, dar nu suficienta (buimaceala), se creeaza rapidul veritabil univers obsesional alcatuit din motivul golului, al cetii, al batranului enigmatic si al miscarii haotice. Cele patru elemente alcatuiesc urzeala universului in care fiinta umana isi hipertrofiaza spaima grozava de la inceputul naratiunii. Aceasta urzeala este intarita textual de reiterarea negatiilor, a expresiilor dubitative, precum si de prezenta unor referinte metaforice (Tulbure si greu ca o apa neagra, linistea grea, inchisa, infundata). Colina, de fapt singurul loc inaltat in acest spatiu plat, rezuma aceasta stare nedefinita, trimitand atat la motivele de baza (golul, ceata), cat si la miscarea deambulatorie: Colina se ridica mereu in sus, se umfla ca o besica uriasa, se clatina. Daca ne oprim la subiectul actiunii, observam ca nodul este o necunoscuta sau, mai exact, o stare nedeterminata, urmata insa nu de rezolvare, ci de amplificarea a acesteia: Intr-o dimineata de toamna, inainte de revarsatul zorilor, Vasile Catrina se trezi deodata cuprins de o spaima grozava. fara sa-si dea seama. Starea generala (buimaceala) si lantul de negatii (o spaima grozava - nu stia unde se afla - nu cunostea nici odaia si nici patul) caracterizeaza aceasta fraza cu final suspendat si, cum vom vedea, o naratiune cu structura deschisa datorita unui motiv reiterat (golul) si a mosneagului orb, in camasa alba de canepa, cu capul gol si, de asemenea, cu parul lung si alb. In aceasta naratiune nodul se rezuma de fapt la un sir de expresii sinonimice prin caracterul lor negator care aproape ca inlocuiesc subiectul propriu-zis, redus la fuga tanarului pe hotar, amplificata dupa intalnirea cu batranul. In aceasta naratiune subiectul este simplu, linear, iar principiul ritmic este amplificarea lui (a subiectului): trezirea lui Vasile Catrina, dialogul cu tatal sau, plecarea spre colina, intalnirea cu batranul si fuga. Totul se desfasoara intr-un crescendo, fara motivarea explicita pe un fond psihologic (buimaceala). Intalnirea cu batranul orb, interpretabil ca un simbol al mortii sau al destinului, are menirea de a particulariza oarecum nodul, aceasta existand numai la nivelul premonitiei, in incipit. In acest text se contureaza mai bine raportul dintre ...