Ciocoii vechi și noi

Romanul lui N. Filimon ,,Ciocoii vechi si noi sau ce naste din pisica soarici mananca"(1863) este primul nostru roman bine realizat si care adera aproape in totalitate la programul (estetica) realismului. Este evident insa si faptul ca la Filimon realismul intersecteaza romantismul, insa preponderenta o au elementele realiste.

Romanul se inscrie intre creatiile realiste in primul rand prin tendinta autorului de a realiza o critica sociala. Faptul este evident la inceputul cartii in ,,Dedicatie" si ,,Prolog" in care da o definitie a ceea ce inseamna parvenit si demonstreaza cat de nociv este fenomenul parvenitismului pentru o societate, indiferent de structura sa. El afirma: ,,Ciocoiul este intotdeauna si in orice tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la barbarie si dotat de o ambitiune nemarginita".

Romanul demonstreaza ca parvenitul este capabil si de fapte antinationale si antipatriotice. In cazul nostru, Dinu Paturica va trada pe Tudor Vladimirescu. Romanul lui Filimon se inscrie in realism prin obiectivitatea reflectarii. Autorul isi prezinta eroii cu tot ceea ce au ei specific, fara a-si manifesta tendinta de idilizare, iar societatea romaneasca, atmosfera Bucurestiului din perioada 1814 - 1830 este reflectata veridic.

Filimon reda si atitudinile, actiunile domnitorilor din acea vreme: Caragea si Grigore Ghica.

Cel mai puternic argument in sustinerea ideii ca romanul este realist ar fi crearea tipologiilor si intre acestea, introducerea in literatura noastra a tipului de parvenit, conturat amplu si devenit, din aceasta perspectiva, etalon.

Dinu Paturica este arivistul tipic care evolueaza pe scara sociala gratie ambitiei sale imense de a-si depasi conditia umila. Chera Duduca este curtezana, femeia imorala, iubitoare de lux si incapabila de sentimente adevarate fata de un barbat. Chir Costea Chiorul este tipul negustorului necinstit, iar Andronache Tuzluc este tot un parvenit care va deveni victima altui parvenit. Gheorghe reprezinta omul cinstit, devotat stapanului, iar Banul C. Este boierul patriot, corect, cinstit, aparator al valorilor morale.

Romanul poate fi considerat si o fresca a societatii romanesti pentru ca autorul reda o serie de imagini de epoca. Cele mai importante sunt secventele in care sunt surprinse nemultumirile taranilor care merg la voda cu ,,rogojina aprinsa-n cap si cu jalba in protap", semn al revoltei si al dorintei de a li se face dreptate. Cateva capitole surprind viata culturala a capitalei: ,,Muzica si coregrafia in timpul lui Caragea"(cap.XVII), ,,Teatrul in Tara Romaneasca".

Tot in realism putem inscrie si datele furnizate de autor despre strazile Bucurestiului de atunci: ,,Pe la 1814 aceste ulite, ca mai toate celelalte, erau asternute cu scanduri de stejar si aveau dedesubt canaluri de lemn pentru scurgerea apelor. A imbla insa pe asemenea poduri era o adevarata tortura, caci uneori ele erau pline de noroi infectat din cauza necuratirei canalelor, alteori se rupea cate o scandura tocmai cand nenorocitul pedestru punea piciorul pe dansa si, fara veste, el se simtea cufundat in noroi pana la mijloc sau chiar se pomenea cu o mana scrantita sau cu un picior frant. Sa mai adaugam pe langa acesta si lipsa de felinare si abia ne vom putea face o idee despre trista stare in care se aflau ulitele Bucurestiului pe timpii aceia".

Romanul este o capodopera a literaturii noastre si la nivel artistic, intrucat autorul este un stilist, un fin observator si un reflector remarcabil.