Caracterizarea lui Ghiță din opera Moara cu Noroc

Ghita, carciumarul de la moara cu noroc este in cadrul nuvelei cu acelasi titlu protagonistul operei fiind un personaj complex ale carui trasaturi sunt evidentiate in toate momentele subiectului prin imbinarea armonioasa a mijloacelor de caracterizare directe cu cele indirecte. In calitate de protagonist al unei nuvele, accentul cade asupra sa, nuvela definindu-se de altfel prin evidentierea personajelor principale in detrimentul actiunii.

In ceea ce priveste apartenenta la un curent literar Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste, nuvela lui Slavici fiind prin tematica, personaj si raportul stabilit cu realitatea o nuvela realista. Ca personaj realist el ilustreaza un erou tipic intr-o situatie tipica. Prin el Slavici creeaza tipul carciumarului dominat de lacomia pentru bani, trasatura definitorie care va marca profund evolutia acestui personaj.

Dezumanizarea sa sub puterea banului il apropie de personajele lui Balzac si in cazul autorului francez exisand o stransa legatura intre starea materiala a eroilor si pozitia lor sociala.

Ghita considera ca prosperitatea economica ii va asigura respectul celor din jur sacrificand pentru aceasta, in ultima instanta contrar sfatului batranei, linistea familiei sale.

Mijloacele de caracterizare directa: afirmatiile autorului prin intermediul naratorului, autocaracterizarea si opiniile celorlalte personaje subliniaza atat trasatura dominanta a eroului dorinta de castig cat si alte caracteristici ale acestuia.

Prin intermediul naratorului se observa cu usurinta cele doua ipostaze ale personajelor: cea din prima parte a nuvelei, cand Ghita nu e inca amestecat in afacerile murdare ale lui Lica si cand este considerat a fi un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa vesela. Cea de-a doua ipostaza este a lui Ghita dominat de gustul banului, afectat sufleteste de vinovatia alierii in afaceri cu Lica acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te spreii de el, el cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa urme vinete pe brate. Cele doua ipostaze ale protagonistului acestei nuvele sunt puse in evidenta in mod direct prin afirmatiile celorlalte personaje, elocvente sunt astfel opiniile Anei ca sotie care observa cel mai bine schimbarea dintre omul cinstit inspre cel ticalos al sotului, ea putand fi caracterizata chiar victima a acestei schimbari. La inceputul nuvelei prin afirmatiile sale Ana insista plina de credinta asupra celui ce ii este sot afirmand: Ghita este un om drept si bland la fire dar e un om cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa vada, nici sa stie nimic, nu voiese sa atate mania oamenilor rai. Zguduita inlauntrul sau, tanara nevasta, simtindu-si amenintata viata si linistea familiei, subliniaza legatura existenta intre Ghita si Lica, legatura ce i-a stirbit acestuia demnitatea ...