Caracacterizare Lefter Popescu

Opera lui I. L. Caragiale acopera trei mari genuri: publicistica, dramaturgie si proza (nuvele si schite). Nuvela Doua Loturi de Ion Luca Caragiale, a fost publicata mai intai in Gazeta sateanului, apoi inclusa in volumul Momente si schite, aparut in 1901. Tema nuvelei Doua loturi de I. L. Caragiale o constituie drama omului obisnuit, al carui destin este situat la limita dintre comic si tragic. Titlul nuvelei semnifica sansa pe care omul obisnuit o poate avea la un moment dat in viata lui. Numele personajului principal este format din: Lefter, termen argotic folosit pentru a arata starea materiala nesatisfacatoare a personajului principal si Popescu, ce este un nume obisnuit, acesta aratand ca el este un om oarecare.

Lefter Popescu este personajul principal al nuvelei, deoarece participa la toate momentele actiunii, iar toate celelalte personaje actioneaza in functie de comportamentul si de atitudinea lui, de relatia pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflandu-se intr-un conflict temporar sau de durata. Se hraneste cu iluzia ca s-ar putea imbogati pe neasteptate, desi initial se arata neincrezator in sansa de a castiga, pesimist dupa propria marturisire Ti-ai gasit! Eu si noroc! (autocaracterizare). El cauta biletele de loterie ratacite si oboseste, dar apoi se revigoreaza brusc, atunci cand crede ca isi aduce aminte unde a pus biletele. La vederea mormanelor de vechituri din casa chivutelor, Lefter simte o nerabdare pe care si-o stapaneste cu greu. Dezamagirea ccare il cuprinde atunci cand nu gaseste biletele in jachet, il face sa devina impulsiv si violent cu Taca te omor, ma intelegi? Te omor! Are si momente de generozitate, dar este o generozitate interesata caci ofera un anumit procent din posibilul castig comisarului pentru a face presiuni asupra tigancilor sa inapoieze biletele. Afectiv, Lefter Popescu evolueaza intre speranta si disperare si apoi de la deznadejde la explozii de furie: tipa la sotie, sparge farfuriile, o bate pe tiganca, si-l apostrofeaza pana si pe comisarul Turtureanu.

Se intoarce la chivute, care dormeau. Asteptand, isi face un discurs prin care sa le imbuneze sa-i dea biletele spunandu-le ca le va da cincisprezece la suta daca ii dau biletele. Cand se scoala tigancile, el bate la usa si iese fata care, imediat cum il vede, striga ca iar a venit nebunul si domnul Lefter se pomeneste fleasc drept in ochi, o strachina cu prune sleite, aceasta fiind o situatie tragico-comica. Gasirea neasteptata a biletelor, dupa atata zbucium inutil, ii da o stare de extaz si fericire deplina Toti zeii! toti au murit! toti mor! numai Norocul traieste si va trai alaturi cu Vremea, nemuritoare ca si el. Aici el se autocaracterizeaza deoarece se crede cel mai norocos om din lume.

Fericirea tine insa destul de putin, pentru ca seriile biletelor erau inversate si atunci cand constata ca visul sau de imbogatire s-a naruit, disperarea atinge cote maxime si se comporta ...