Sa rezume un text literar dat cu modificari facute la trecerea din vorbirea directa in cea indirecta; sa redacteze un text in care sa se evidentieze caracteristicile fundamentale ale unei opere literare/ ale unui fragment de text literar dat (sa motiveze intr-o compunere, conform unor cerinte specificate, apartenenta unui text la un gen sau la o specie literara: basmul, schita, nuvela, romanul, balada, fabula, doina, pastelul, imnul, comedia; sa analizeze un text, valorificand structura acestuia si resursele expresive ale limbii); sa exprime, in scris, intr-un mod corect, logic, convingator si coerent, diferitele idei, opinii, atitudini, prin utilizarea unui vocabular, a unui registru de comunicare si a unui stil, adecvate contextului si in conformitate cu normele de redactare. - dispar: - unele semne de punctuatie: [?], [!], [.], [.], [-] si unele virgule; - unele parti de vorbire: interjectii, substantivele sau pronumele in cazul vocativ; - apar: - verbe de declaratie: a zice, a spune, a intreba, a raspunde etc; - elemente de subordonare in fraza (conjunctii subordonatoare, adverbe si pronume relative etc.
); - se modifica: - persoana pronumelor personale si reflexive, ca si a verbelor (persoanele I si a II-a se inlocuiesc cu a III-a); - modul verbelor (imperativele se inlocuiesc cu conjunctive); - unele propozitii principale devin secundare; - topica propozitiilor si a partilor de propozitie.
D-l Goe. de I.
L. Caragiale - schita - I.
L. Caragiale este considerat parintele schitei romanesti, pentru valoroasele creatii din volumul Momente si schite, printre care se numara si D-l Goe. Ca orice schita, aceasta este o opera epica, in proza, in care autorul isi exprima indirect sentimentele despre educatia gresita data copiilor din unele familii (aristocratice). Este de dimensiuni reduse, prin raportare la nuvela si, mai ales, la roman si are un titlu la fel de concis, chiar laconic, urmat de puncte de suspensie care ofera cititorului posibilitatea de a deduce sentimentele autorului.
In naratiunea D-l Goe, este prezentata o singura intamplare, respectiv calatoria celor patru personaje, cu trenul, din Urbea X pana la Bucuresti, de 10 Mai, intr-un an neprecizat.
Lipsa indicatiilor toponimice si cronologice confera intamplarii un caracter repetabil, tipic.
Efectuata intr-un interval de timp redus (cateva ore, deci mai putin de o zi), calatoria este relevanta pentru caracterul personajelor, deci este un moment reprezentativ; cele trei doamne isi etaleaza incultura, pretentiile exagerate, toleranta exagerata fata de Goe, iar acesta isi afiseaza proasta crestere, rasfatul si obraznicia.
Ca in orice schita, faptele si personajele sunt credibile. pot fi veridice: ca sa nu mai ramaie repetent, Goe este dus cu trenul, la Bucuresti.
El ramane pe coridor, nesupravegheat, scoate capul pe fereastra, in ciuda recomandarilor unui calator si isi pierde palaria ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
