Călin file din poveste

Poet national si universal, M. Eminescu a inaltat lirica romaneasca pe culmi inegalabile. Criticul literar George Calinescu aprecia ca Eminescu este cel mai mare poet.

In opera sa, poetul nepereche a zugravit cu o arta neintrecuta frumusetea peisajului romanesc, a cantat cel mai profound sentiment omenesc iubirea, a evocat trecutul glorios al poporului nostru, a valorificat artistic folclorul nostru literar.

Pornind de la conceptia ca o litera trainica, care sa ne placa si sa fie original nu se poate intemeia decat pe graiul viu a poporului nostru propiu, pe traditiile, obiceiurile si istoria lui, pe geniul lui M. Eminescu a considerat ca folclorul este o inepuizabila sursa de inspiratie pentru literatura culta. Poetul a adunat un bogat si valoros material folcloric din care s-au nascut nu din creatiile originale deosebit de apreciate printre ele numarandu-se si poemul Calin (file de poveste), capodopera a liricii eminesciene si a literaturii romane in general. Aparuta in revista Convorbiri literare poemul isi are izvorul in basmul popular Calin nebunul din care poetul pastreaza un singur episod intalnirea lui Calin cu fata de imparat.

Poemul are la baza motivul popular al Zburatorului. O frumoasa fata de imparat este iubita de un voinic Zburator cu negre plete, dar nazdravanul cel voinic pleaca iarasi in lume, iar fata este alungata de la palat de tatal sau. Dupa sapte ani de cautari Calin isi regaseste iubita intr-o coliba din padure unde traia alaturi de fiul lor, Calin si satul se incheie cu o nunta ca-n povesti. II-in al doilea este prezentata nunta lui Calin cu frumoasa fata de crai, inconjurata de imparati si imparatese; III- in al treilea este infatisata nunta gizelor; desfasurata alaturi de cea imparateasca. I Cu o arta neintrecuta, poetul impleteste elemente reale si elemente fantastice; realizand o pagina inegalabila. Tabloul imaginat de poet nu este o simpla descriere a unui colt din natura ci transfigurarea poetica a unui codru de basm. Intregul decor este de sarbatoare a naturii, elementele sale primind atribute umane si traind astfel, alaturi de tineri, bucuria implinirii iubirii fara de prihana. Peisajul mirific incanta prin miscare, prin sunet, prin stralucire si miresme. Padurea, prezentata metaforic, apare pe rand, de arama si de argint; se vede de departe albind; iarba pare de omat iar vazduhul este tamaiet. Prin mandru intuneric se vede licarul izvoarelor care curg printre pietre. Albastrul florilor si al fluturilor puncteaza argintul padurii.

O muzica plina de vraja a cuprins padurea. Se aude suspinul trunchilor vecinici care par sa aiba suflete sub coaja, se aude susurul izvoarelor ce curg in ropot dulce printre flori, rasuna murmurul miilor de vietati care populeaza peisajul. Toate, impreuna alcatuiesc mandra glasuire a padurii de argint. Prin cuvinte si expresii sugestive, poetul reda forfata din natura, bucuria prilejuita de ...