Călin File Din Poveste

Mihai Eminescu, poetul de geniu al literaturii romane, a marcat cultura nationala pana in zilele noastre si reprezinta modelul de perfectiune la care se raporteaza toti creatorii. Temele liricii eminesciene sunt natura, folclorul, iubirea si istoria. Poetul a fost fascinat de tabloul naturii, dar si de bogatia literaturii populare pe care a cunoscut-o din plin, imbogatind-o cu noi semnificatii. Multe din capodoperele eminesciene pornesc de la motive folclorice cunoscute. Luceafarul are ca punct de plecare basmul Fata din gradina de aur.

Poemul Calin (file din poveste) publicat in 1876 prelucreaza motivul folcloric al zburatorului. In mentalitatea populara zburatorul este o fiinta supranaturala care naste in sufletul fetelor tinere primii fiori ai iubirii. Poemul are opt parti in care este infatisata dragostea unei fete de imparat pentru Calin, zburatorul cu negre plete. Alungata de la palat de catre tatal ei, tanara gaseste in codru un loc ocrotitor unde aduce pe lume un pui de print. Ultima parte a poemului prezinta descrierea padurii de argint, in care vor avea loc nunta fetei de imparat cu Calin si nunta gazelor.

Desi peisajul este nocturn, el se caracterizeaza prin claritate, prin abundenta si precizia detaliilor.

Pentru a ajunge in padurea de argint poetul trece codrii de arama, la fel ca personajele din basme, care au de strabatut mai multe spatii pana ajung la cel ce le ofera punctul final al calatoriei lor. Padurea de argint este personificata si a patrunde in inima ei inseamna a te initia in taine adanci: De treci codrii de arama de departe vezi albiind S-auzi mandra glasuire a padurii de argint. Batranetea padurii este sugerata de verbul la gerunziu albind dar si de epitetul de argint. Epitetul personificator mandra reda armonia locului. Culoarea dominanta a tabloului este albul stralucitor: padure de argint, iarba pare de omat, izvoare licurind, bulgari fluizi. Din loc in loc, albul dominant este pigmentat cu albastru: se pot distinge flori albastre personificate, caci ele tremur ude si mii de fluturi mici albastri. Natura intreaga pulseaza de viata, toate elementele ei fiind personificate.

Pare ca si trunchii vecinici poarta suflete sub coaja Ce suspina printre ramuri cu a glasului lor vraja. Izvoarele trec cu harnici unde si suspina in flori molatic. Tabloul este feeric, iar lumina lunii reflectata de apa este redata metaforic in cuibar rotind de ape peste care luna zace. Imaginile auditive sunt estompate, murmurate, semnificativa in acest sens fiind repetitia verbului a suspina: izvoarele suspina, trunchii suspina. Apele cad in ropot dulce si sporesc vraja peisajului. Precizia detaliilor poate fi observata si in imaginea popoarelor de muste ale caror sarbatori murmuritoare se armonizeaza cu ropotul dulce al apelor. Nu lipsesc din descrierea padurii de argint senzatiile olfactive. Epitetul tamaiet reda mirosul de tamaie specific unui loc sacru, asa cum este ...