Biografie Lucian Blaga

ca lumea e o cantare.

Srain zambind, vrajit suind in mijlocul ei ma-mplinesc cu mirare.

Cateodata spun vorbe cari nu ma cuprind, cateodata iubesc lucruri cari nu-mi raspund.

De vanturi si ispravi visate imi sunt ochii plini, De umblat umblu ca fiecare: cand vinovat pe coperisele iadului, cand fara pacat pe muntele cu crini.

Inchis in cercul aceleasi vetre fac schimb de taine cu stramosii, norodul spalat de ape sub pietre.

Seara se-ntampla mulcolm s-ascult in mine cum se tot revarsa povestile sangelui uitat de mult.

Binecuvant painea si luna.

Ziua traiesc imprastiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse in gura am cantat si mai cant mereu trecerea, somnul lumii, ingerii de ceara.

De pe-un numar pe altul tacand imi trec steaua ca o povara.

Demonstrati ca opera litetrara Biografie este arta poetica.

Biografie de Lucian Blaga (comentariu) Lucian Blaga este o personalitate complexa a culturii romane; a fost preocupat de filozofie (trilogia cunoasterii, a valorii si cosmogoniei) proza (romanul Luntrea lui Caron), estetica (Elanul insulei, Piatra pentru templul meu), memorialistica (Hronicul, Cantecul varstelor). Poemul Biografie a fost publicat in 1929, fiind inclus in volumul Lauda somnului. Exista si alte variante ramase in manuscris. Cea mai veche este intitulata Biografia mea pentru un prieten, publicata in anul 1925, in revista Gandirea. Poezia este o arta poetica desi interesul eului liric este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet- lume. Textul operei este un text poetic dar care are un plan filozofic secundar.

Relatia dintre viziunea autorului si expresionism se contureaza in jurul unor aspecte relevate in textul poetic; interiorizarea si spiritualitatea, cosmosul, tensiunea lirica, universul.

Tema poeziei o reprezinta: cosmogonia, universul, destinul omului, cunoasterea si necunoscutul. Cunoasterea si necunoasterea (lumina si umbra), iadul si raiul (muntele cu crini), universul, sunt marcate de contradictiile universului eului liric.

Desi poezia se intituleaza Biografie, ceea ce sugera consemnarea amanuntelor bine stiute, textul insista asupra necunoscutului din viata sa (Unde si cand m-am ivit in lumina, nu stiu/ din umbra ma ispitesc singur sa cred/ ca lumea este o cantare metafora / Strain zambind, vrajit suind/ in mijlocul ei ma-mplinesc cu mirare). Chiar din primele doua versuri, eul liric a folosit ca mijloc de exprimare antonimia dintre lumina si umbra. In acest context lumina este semnul implinirii, al cunoasterii poetice, semn al inceputului constiintei de sine, iar umbra simbolizeaza destinul uman, misterios, limitele cunoasterii rationale, necunoscutul. Prin contradictiile universului, eului liric se dedubleaza (strain zambind, ma-mplinesc). Aici sensul implinirii este cunoasterea poetica a lumii prin proiectarea percepiilor eului.

In versul al saptelea (Cateodata spun vorbe cari ma cuprin, / ...