Basmul

Basmul este, alaturi de povestire, snoava si legenda, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii, semnalata inca din Antichitate, raspandita la toate popoarele in diverse variante.

El reprezinta o reiterare a miturilor originare. Acestea sunt istoria sacra, inscrisa in "timpul circular, reversibil si recuperabil", vorbind despre zei, fiinte fantastice si creatia lumii. Prin degradarea sacrului si transformarea lui in profan, in basm, zeii (si comportamentul lor - pentru ca starea lor de spirit este o consecinta a actiunilor oamenilor si, totodata, se rasfrange asupra lor) sunt transfigurati in personaje umane si animaliere cu puteri supranaturale.

Aceasta specie aduce ideea de lume repetabila (reiteratio mundi), inscrisa in tipare arhaice, atemporale. Ea evoca stari primordiale, la care umanitatea se intoarce neincetat. Societatea umana sufera, ciclic, procesul de regressum in utero (la fel cum s-a intamplat cu potopul lui Noe, cand omenirea a luat-o de la inceput). Astfel, basmul revine mereu in atentia noastra, scriitori i cititori deopotriva.

Basmul deseneaza acel "tablou al vietii" de care vorbea Goerge Calinescu, dincolo de schematism si simplitate existand si un plan simbolic, plin de semnificatii ascunse, "reziduuri ale traditiilor ezoterice disparute" (Rene Guenon). Astfel, el are si o valoare educativa, copii fac cunostinta cu aceasta specie de la o varsta frageda, deoarece este o "straveche placere universala pe care o simtim din copilarie, este atat de trainica pentru ca, fara indoiala, are o insusire anume, un principiu deosebit de permanenta." (Jean-Claude Carriere, "Cercul mincinosilor. Povesti filozofice din toata lumea").

Verosimilitatea basmului trimite catre o vreme indepartata, in illo tempore, intr-un