George Calinescu (1899 1965), om de mare eruditie, personalitate plurivalenta, se manifesta deplin in diverse domenii ale culture si literaturii noastre: critic si istoric literar, eseist si esthetician, prozator si poet, dramaturg si publicist. Mentionam cateva titluri prin care putem ilustra paleta larga a manifestarilor literare calinesciene: Cronica optimistului (vol. de publicistica); Teatru; Lauda lucrurilor, poezii; Insemanari de calatorie; romanele: Cartea Nuntii; Enigma Otiliei; Scrinul Negru; Bietul Ioanide. Eseul Clasicism, romantism, baroc e o expunere clara, punctuala, despre arta in general si literatura ca arta a cuvantului, in care autorul defineste si caracterizeaza aceste curente literare, stabilind totodata si interferentele lor.
Enigma Otiliei (1938) (al doilea roman dupa Cartea Nuntii) constituie o materializare a teoriei balzaciene despre menirea neamului de a oferi o fresca obiectiva a societatii in care traieste autorul, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curentele literare clasicism, romantism, realism (Nu exista in realitate un fenomen artistic pur clasic ori romantic. Clasicism, Romantism sunt doua tipuri ideale inexistente in stare genuina, reprabile numai la analiza in retorta). George Calinescu e autorul e autorul primelor romane citadine, de tip clasic, iar prin Enigma Otiliei el aduce o viziune originala, moderna.
Tema romanului e viata burgheziei bucurestene de la inceputul sec. al XX lea, societate aflata sub puterea distrugatoare a banului (Zeul la care se inchina toti e ). Intreaga actiune e concentrata in jurul averii lui Costace Giurgiuveanu, un batran avar, si sunt implicate multe personaje interesate mai mult sau mai putin de mostenirea acestei averi.
Titlul romanului a fost ales de scriitor tot in maniera balzaciana (Parintii Otiliei), pentru ca sriitorul urmareste in roman degradarea relatiilor din interiorul familiei care conduce implicit la degaradarea intregii societati (de ex. avaritia il impiedica pe mos Costache sa-si infieze pupila, pe Otilia Marculescu, fiica fostei sale sotii decedate de la care mostenise o imensa avere). Relatia parinti-copii se extinde si la alte categorii de personaje interesate intr-un fel sau altul de viata si viitorul Otiliei.
La sugestia editorului autorul schimba titlul romanului in Enigma Otiliei avand in vedere firea contradictorie a domnisoarei care oscileza intre nevinovatia, farmecul natural al varstei, si seriozitatea, maturitatea femeii care judeca la rece si explica imposibilitatea mariajului dintre ea si Felix in ciuda afectiunii pe care i-o purta.
Actiunea romanului nu se desfasoara pe un singur fir epic ci se structureaza pe doua planuri: a) viata burgheziei la inceputul sec. al XX lea; b) drumul formarii unui tanar intelectual.
Primul plan ilustreaza istoria mosteniri, care dezvolta conflicte intre cele doua familii implicate: Costache Giurgiuveanu-Otilia Marculescu, fiica ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
