Baltagul

Romanul Baltagul, aparut in 1930, este un adevarat epos al lumii arhaice romanesti, care pastreaza de veacuri aceleasi ocupatii si obiceiuri. Prin concizia =, dinamismul actiunii si armonia compozitiei, acest roman a fost considerat una dintre capodoperele sadoveniene si ale prozei romanesti.

Romanul “Baltagul” are ca punct de plecare balada “Miorita”, din care scriitorul alege ca motto versurile “Stapane, stapane/ Mai cheama si-un cane…” si-I dezvolta nucleul epic in 16 capitole.

Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative, avand un numar mare de personake puternic individualizate. Prin multitudinea aspectelor infatisate, romanul ofera o imagine ampla asupra vietii.

Tema romanului este cautarea si aflarea adevarului, iar actiunea se petrece la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-a lea, infatisand lumea patriarhala a satului moldovenesc de la munte si schimbarile datorate unei noi civilizatii. Acestei teme de baza i se subordoneaza motive precum: transhumanta, femeia neinduplecata, avand un character puternic, cainele credincios, comuniunea om-natura.

Titlul romanului are valoare simbolica, pentru ca baltagul (toporul cu doua taisuri) reprezinta atat arma crimei, unealta cu care este omorat Nechifor Lipan, cat si instrumentului actului justitiar, reparator.

Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniscient si omnipresent reconstituie, in mod obiectiv, prin tehnica detaliului, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscient este unic, in anumite scene relatarea este facuta si de personaje, fiindca autorul apeleaza la rememorare, iar atunci cand un personaj devine naratorul unei intamplari, asa cum se intampla cu Vitoria la praznic, dramatismul se intelsifica; monologul interior infatiseaza zbuciumul si grijile eroinei.

Secventele narative sunt legate prin inlantuire si alternanta. Naratiunea este preponderenta, dar pasajele descriptive fixeaza diferite aspece ale cadrului sau elemente de portret fizic, individual si colectiv. Naratiunea etse nuantata de secvente dialogate sau de replici ale Vitoriei, cum este laitmotivul rostit de femeie in cautarea sotului, la fiecare popas: “Nu s-a oprit cumva…asta-toamna un om cu un cal negru tintat in frunte? Mie sa-mi spuneti cine ati vazut, un om de la noi, Calare, pe-un cal negru tintat in frunte si-n cap cu caciula brumarie.”.

Cadrul actiunii este satul Magura Tarcaului, iar timpul derularii este vag precizat prin repere temporale: “aproape de Sf. Andrei, “in Postul Mare”, “10 martie”, “abia catre amiaza”, “soarele era la asfintit”. Astfel de repere temporale creeaza imaginea unei lumi arhaice, ancorata in traditie, care se conduce dupa legi nescrise.

Romanul este structurat in trei parti, cu actiune desfasurata cronologic, urmarind momentele subiectului.

Roman interbelic - realismul mitic