Argumentare Izvorul nopții Blaga

c-o mare de-ntuneric. Asa-s de negri ochii tai, lumina mea.

Argumentare Lucian Blaga (1895-1961), s-a remarcat in literatura romana prin opere profunde, filozofice, ca si Izvorul noptii. Aceasta poezie ii este dedicata unei iubite simbolice, o fiinta perfecta, a carei caracteristica dominanta ar fi ochii negri, patrunzatori, dupa cum sugereaza titlul. Ea a aparut in volumul sau de debut ca si poet, Poemele luminii, structurat pe doua mari teme prezente si in creatia eminesciana: natura si dragostea, cea de-a doua reprezentand si tema Izvorului noptii. Opera lirica este opera literara care transmite idei si sentimente in mod direct, reusind sa impresioneze si sa sensibilizeze cititorul. Sentimentele ce reies din limbajul la care apeleaza poetul- epitete metaforice, hiperbole, enumeratii, metafore, oximoron- sunt de profunda iubire, acesta adresandu-i-se direct la inceputul poeziei. Specific operelor lirice blagiene, si aceasta prezinta structura astrofica si versuri cu lungimi si masuri diferite. De la inceput, poetul o contempla cu patima dragostei, cuvantul frumoaso fiind un adjectiv substantivizat in cazul vocativ ce are rolul de a sublinia frumusetea sublima a iubitei. Inversiunea ti-s precum si superlativul adjectivului negri reliefeaza de asemenea patima cu care eul liric o adora pe ea, cea care l-a vrajit, cu ochii ei magici, atat de adanci. Ochii ei negri alcatuiesc simbolul central al acestei poezii, ei fiind mentionati de patru ori, de fiecare data Blaga subliniind adancimea si magia lor. Acest negru da o nota de mister privirilor cu care ea il invaluie, fermecandu-l. El se pierde in ochii ei, intrand intr-o transa unde nu mai poate fi el insusi, unde domneste o atmosfera tainica, de meditatie, de liniste si calm.

Ca si in orice opera lirica, eul liric isi face si aici puternic simtita prezenta, prin modul direct de adresare catre iubita si verbele si pronumele la persoana I. Poetul ii acorda iubitei gesturi tandre, daruindu-i-se cu trup si suflet, astfel cum sugereaza versul cand stau culcat cu capu-n poala ta. Ideea lichidului apare de mai multe ori in poezie, prin cuvintele izvor, curge si mare. Bezna pare sa curga din universul privirii sale, cuprinzand intreaga lume sugerata de enumeratia peste vai si peste munti si peste sesuri si transformand-o intr-un taram pentru ei doi, plin de unicitate, mister si pace sufleteasca. Constructia poeziei este bazata pe un oximoron, aflat in ultimele doua versuri, in care poetul alatura intunericului generat de ochii ei sintagma lumina mea, accentuand iubirea imensa ce o simte pentru ea. Desi lungimea si masura versurilor difera iar poetul apeleaza la versul alb, poezia dispune de o muzicalitate interioara deosebita, aceasta provenind din ritmul iambic si asonanta ce apare in versul cand stau culcat cu capu-n poala ta. Bazandu-ne pe toate argumentele de mai sus, putem afirma ca Izvorul noptii este o opera lirica si una dintre cele mai reusite ...