Apus De Soare De Barbu Stefanescu Delavrancea

Stefan cel Mare este personajul principal din opera lui Barbu Stefanescu Delavrancea, Apus de soare.

Apus de soare ilustreaza ideologia nationala, spiritul patriotic al epocii. Ca tipologie, drama apartine romantismului, prin structura, viziune si prin imboldul mitizat. Personajul este un erou al istoriei nationale si modelul unui mare om politic.

El insusi un politician carismatic, Delavrancea proiecteaza in Stefan cel Mare imaginea ideala a unei personalitati electrizante, definite prin patriotism, inteles intr-un mod aproape religios. Dragostea de tara presupune un devotament total, neglijarea propriei persoane, jertfa in numele unei idei. Autorul imagineaza un Stefan aflat la sfarsitul domniei, un Stefan batran si bolnav, dar care-si domina slabiciunile, manat de inaltatoarea dorinta de a-si sluji tara. La randu-i, domnul Stefan este venerat asemenea unui sfant, e o legenda vie, un mit. Cuvantul sau este lege pentru moldoveni. Doar trei boieri, paharnicul Ulea, stolnicul Dragan si jitnicerul Stavar, indraznesc, pe ascuns, sa se opuna testamentului politic al lui Stefan, acela ca fiul sau Bogdan sa ii urmeze la tron.

Geniul oratoric al lui Delavrancea se recunoaste in cadenta si stralucirea replicilor, culminand cu faimosul monolog al lui Stefan din actul III, scena VIII. De aici se desprinde portretul moral al protagonistului, ce era hotarat, pentru ca si-a dus pana la capat planul de a-l incorona pe fiul sau.

El a fost recunoscator fata de eroii morti in bataliile de la Orbic, Chilia, Baia, Lipnic, Soci, Teleajen, Racova, Razboieni, Cetatea-Alba, Catlabugi, Scheia, Cosmin, spunand despre acestia ca pe oasele lor s-a asezat tot pamantul Moldovei, ca pe umerii unor uriasi! Stefan recunoaste ca e la capatul puterilor, spunand despre ceilalti domnitori: Le trebuia un om? . A fost. Acum e bolnav.

Si indirect observam ca domnul Moldovei era slabit; atunci cand el nu mai poate cobori treptele pe care era tronul se rostogoleste. Totusi el are grija in continuare de tara, chiar daca este slabit, lasand un domnitor viteaz si competent, la fel cum a fost si el in tineretea sa.

Atunci cand se roaga lui Dumnezeu sau cand isi face cruce inainte de a muri Stefan dovedeste ca e un om credincios, motiv pentru care a si luptat impotriva paganilor. Voievodul ii indeamna pe cei prezenti la aceasta adunare sa tina minte cuvintele sale, ce le-a fost baci pana la adanci batraneti, in special ii da sfaturi lui Bogdan in mainile caruia lasa tronul Moldovei.

Stefan se supune noului domn, chiar ingenuncheaza si-i saruta mana, fiind un exemplu si pentru celelalte personaje, care vor trebui sa se supuna intocmai ca el acum lui Bogdan.

Acest capitol culmineaza spre final, unde, la intrebarea dusmanului sau cu privire la moarte, clucerul Moghila raspunde aparent cu simplitate, dar in spatele acestei fraze se ascund vorbe marete: Soarele nostru n-a apus inca!, adica Stefan chiar daca va muri fizic, el va ramane viu in amintirea oamenilor ...