Anna Karenina

Romanul lui Lev Tolstoi, "Anna Karenina", este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai inalte ale artei literare. Totodata este si romanul cel mai << clasic >> nu numai in literatura rusa ci si in litertura universala intrucat, cum observa la timpul sau si Ibraileanu, << nici un roman din literatura universala nu intruneste atat de multe si variate insusiri >>. Urmeaza o veritabila explozie de superlative, care ne da o idee despre ceea ce considera criticul roman ca trebuind sa fie un roman perfect :

<< Observatia profunda si amanuntita, delicatetea analizei, colosala putere de evocare a vietii, adancimea conceptiei asupra lumii, atitudinea inalta omeneasca fata cu subiectul, interesul captivant datorit complicatiilor sufletesti si nu ' intrigii ' - iata atatea calitati care fac din romanul lui Tolstoi capodopera geniului >>.

Totusi, e ciudat poate, dar marturiile contemporanilor atesta ca Tolstoi lucra la 'Anna Karenina' cam in sila, indoindu-se mereu de reusita. Se pare ca scriitorului nu-i reusea mai ales reconstituirea atmosferei. Tolstoi persevera totusi, rezistand ispitei de a se lasa capturat de alte inspiratii.

Eroina principala, initial << Tatiana Stavrovici >>,viitoarea Anna Karenina, a pornit de la un personaj prin excelenta negativ, nici prea frumoasa, ci doar atragatoare, dar vulgara, superficiala, cocheta ; ea devenea adultera fara prea multe framantari sufletesti, mai degraba din perversitate decat din pasiune. In ce masura chipul definitiv difera de aceasta prima << aparitie >> ne-o arata chiar paginile romanului, incepand cu portretul fizic. Literalmente ramai cu impresia ca Tolstoi a mobilizat parca intreaga maiestrie pentru a sugera inca de la << intrare >> cat de frumoasa e eroina lui in sensul cel mai deplin al cuvantului. Frumusetea Annei devina un veritabil leit-motiv al intregii actiuni. Totodata Anna e si un om superior, e purtatoare a unei sume de calitati, care o singularizeaza parca in raport cu grupul personajelor inconjuratoare. Dupa cum observa un exeget, chiar din primele capitole, inca in partea pe care am putea-o considera cxa fiind expozitiunea romanului, << este data inaltimea de unde anna va cobori apoi >>.

Anticipand, vom semnala inca un amanunt. Este indeobste cunoscut ca romanul << Anna Karenina >>, asa cum il cunoastem astazi, are o compozitie, am spune, bipolara, materialul epic organizandu-se in jurul a doua personaje principale : Anna Karenina si Konstantin Levin.

Acesta din urma e de asemenea un personaj superior, in mod evident simpatizat de autor. Mai mult, exegetii sunt de acord ca destinul lui Levin contine si laturi autobiografice. Potrivit din anumite unghiuri, personajul apare ca un alter-ego al autorului. E posibil ca tocmai de aceea Levin sa nu faca parte din anturajul Annei e inca un tur de forta al maestrului, insa cele doua personaje se intalnesc abia spre sfarsitul actiunii- cap. X al celei de-a VII-a parti- cu cateva zile inainte de sinuciderea Annei. E o situatie la care s-a putut ajunge de asemenea doar in urma unei serii de modificari structurale in compozitia epica, desfasurarea actiunii, sistemul de personaje.