Alexandru Macedonski, viața

Dimitrie, bunicul poetului, si fratele acestuia, Pavel, venisera in tara dupa infrangerea rascoalei sarbilor impotriva turcilor, condusa de Karagheorghievici, la care participasera. Se proclamau descendenti de voievod sarb si aduceau sangele iute si amestecat al balcanicilor, un gust de aventura si darinta de inavutire rapida. In 1821 fratii Macedonski au fost printre cei cu care Tudor Vladimirescu a pornit rascoal in Oltenia, la care, se pare, au contribuit cu mari sume de bani. Alexandru, fiul lui Dimitrie si tatal poetului, a urmat colegiul militar la Kerson, in Rusia si s-a dedicat carierei militare. Numele sau se leaga de cel mai insemnat eveniment al epocii : Unirea Principatelor. Casatorit cu Maria, fica pitarului Dimitrie Paraianu, din autentica boierime olteneasca, si socotind neindestulatoare nobletea sud-dunareana a inaintasilor sai, tatal, Alexandru Macedonski, si-a confectionat singur un arbore genealogic fantast, de descendent al casei Biberstein, domnitoare in Lituania, mistificare in care ajunse sa creada el insusi. General si minstru de Razboi in timpul domniei lui Al. I. Cuza (a carui alegere ca domn o sprijinise), iubitor de fast, ducea o existenta seniorala, puternic fixata in amintirea copiilor. Dupa pensionarea sa inainte de vrema, chestiunea Macedonski devine pretextul unei infruntari intre partidele liberal si conservator, generalul fiind rechemat (in ian. 1869) ca sef al diviziei teritoriale. Moartea sa neasteptata, in sept. 1869, trezeste in familie banuiala unei crime, pusa in legatura cu numeroasele dusmanii pe care si le atrasese generalul, fire impulsiva si dura. In contrast cu viata de lux de alta data, dificultatiile de dupa decesul tatalui, pensia, considerata neindestulatoare, oferita de guvern, creeaza la Macedonski, adolescent pe atunci, ideea persecutiei si a ostilitatii mediului, precum si nostagia onorurilor oficiale.

O atare optica este intretinuta si de mama, fire romantica, imaginativa, framantata, chiar predispusa sa dramatizeze, dominata de obsesia unei fatalitati ireductibile, astfel femeie fina, cu o cultura frenceza remarcabila si cu un adevarat dar al povestirii. Macedonski a primit educatia care se dadea pe atunci odraslelor unei familii boieresti : in limba franceza, cu un dascal in casa, si, in romaneste, la gimnaziul din Craiova, unde I se certifica absolvirea clasei a patra (1866-1868). Colegii si-l amintesc timid, hipresensibi cu o sanatate subreda, trecand adesea prin stari extatice si de usoara nevroza, cu o fantezie neobisnuita, avid de afectiune. Pentru insanatosire dar si pentu studii, mama il trimite in strainatate. Adolescentul de 16 ani colinda singur Austria, Italia si Elvetia, apoi din nou Italia. Era inscris de forma la Institutul Schwitz din Bucuresti si chiar la Facultatea de litere. Debutase in Telegraful roman (in 1870) de la Sibiu cu o poezie trimisa din strainatate : Dorinta poetului. In 1872 e la Bucuresti pentru a-si pregati cel dintai volum, Prima verba, aparut in ...