Alexandru Lapusneanul

Prima nuvela istorica din literatura romana, Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi, apare la 30 ianuarie 1840 in primul numar al revistei Dacia literara, imediat dupa articolul Introductie semnat de Mihail Kogalniceanu. Nuvela reprezinta o ilustrare a uneia dintre cele mai importante tendinte 48 si anume inspirarea scriitorilor din trecutul istoric national, pentru a obtine o opera cu caracter pur original.

Nuvela lui Negruzzi poate fi asezata sub semnul a doua curente literare distincte si marcante: ea este clasica prin perioada in care este conceputa (secolul 19-secolul clasicismului) si romantica prin tema abordata.

Sursele de inspiratie ale lui Negruzzi sunt Letopisetul lui Grigore Ureche si cronica lui Miron Costin, din care culege cateva informatii. In ceea ce priveste actiunea nuvelei, se remarca si numeroase puncte divergente intre adevarul istoric si cadrul nuvelei (scriitorul modifica destinul unor personaje pentru a-i da operei un plus de dramatism): in nuvela Lapusneanul este intampinat la granita de Veverita, Motoc, Spancioc si Stroici, cand de fapt, in realitate, ei se aflau in Polonia; intalnirea dintre Alexandru L. si cei patru boieri declanseaza conflictul, constituindu-se in intriga operei; moartea lui Motoc reprezinta tot o fictiune, din aceeasi perspectiva.

Personalitatea istorica pe care extraordinara reusita literara a lui Negruzzi a scos-o definitiv din relativul anonimat al atator domni ce s-au succedat la tronul Moldovei intrupeaza, in viziunea autorului, destinul accidentat romantic, cu suisuri conjuncturale vertiginoase urmate de caderi spectaculoase (dobandirea tronului in prima domnie urmata de pierderea lui, apoi o alta ascensiune urmata de prabusirea definitiva in moarte) si, in forma excesiva, romantica, trasaturile omului epocii: setea de putere despotica si cruzimea.

In aceasta opera insusi tema este de factura istorica: evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569), perioada in care luptele pentru tron insemnau varsare de sange. Moldova celei de-a doua jumatati a secolului al 16-lea devine un spatiu fictional in care guverneaza un domnitor tiran pentru care obisnuinta de a ucide (la inceput pentru a se razbuna) devine patima si placere.

Actiunea nuvelei se intinde pe intreaga durata a celei de-a doua domnii a lui Lapusneanu si e determinate exclusive de conflictul dintre domn si boieri, avand ca motivatie concreta uneltirile acestora din urma care au dus la pierderea tronului. Cele patru capitole ale nuvelei, fiecare gravitand in jurul unei scene intens dramatice si avand ca moto o replica a unui personaj, urmaresc desfasurarea acestui conflict ce polarizeaza obsesiv interesul voievodului. Auspiciile sub care se anunta noua domnie a lui Lapusneanu sunt prezentate in primul capitol, a carui actiune este plasata la un popas in drumul spre cetatea de scaun si tronul ravnit.

Domnul este insotit de ...