VI femeia sud est europeană pe care n-a văzut-o V G Childe

Iata ce spune un vechi proverb antic indian: Acolo unde femeia este cinstita si aparata, acolo domneste bunastarea si zeii se bucura [I]. Cinstirea si venerarea femeii, cum arata reprezentarile iconografice ale omului din Paleolitic si Neolitic, este un dat de fond al fiintarii omenesti, o cunoastere primordiala pe care omul a primit-o chiar la aparitia sa pe pamint. De ce se bucura zeii cind femeia este cinstita, iata o intrebare peste care nu poate trece nici societatea pragmatica a Globalizarii, asa cum nu au trecut nici cele paleolitice, nici cele neolitice, nici cei care au fondat in India aryana curentele tantrice, nici cei care au pus temeliile canonului crestin prin adaugarea la monoteismul iudaic si a treimii sfinte, si a sfintei Nascatoare de Dumnezeu, si a unui intreg sirag de sfinti si sfinte, adevarati zei, cinstiti de comunitatile locale sau etnice in mod deosebit (cinstirea moastelor Sfintei Paraschiva, la Iasi, in Romania, cum am mai aratat, aduna anual peste 1, 5 milioane de credinciosi ortodocsi si numarul lor este in continua crestere). Tantrismul, cu toata bogatia lui de tehnici erotice sau carnale, este important si prin faptul ca a readus in plinul tehnicilor spirituale hinduse si budiste femeia si substanta ei energetica - Sakti, atit de necesara si pentru realizarea Unitatii din afara timpului carmic.

Miturile agrare, miturile fertilitatii pamintului prelucrat cu instrumente nenaturale, sint foarte recente in comparatie cu timpul primordial al actualului om. Aceste instrumente sau industrii, provocate de revolutia neolitica, cum o defineste V. G. Childe, s-au creat in mileniile VI-V BC. Mii de ani inaintea agiculturii omul nu le-a cunoscut. Si, totusi, femeia era venerata si atunci. Cercetarea arheologica demonstreaza ca femeia a fost venerata chiar din clipa aparitiei lui Homo Sapiens actual pe pamint. Si, cum vom vedea, nu doar pentru rolul ei de nascatoare. Intrebarea cu privire la venerarea femeii inca in aurignacian este, dupa parerea noastra, la fel de importanta pentru fiintarea omeneasca ca si dedublarea reprezentarilor simbolice. Aceasta intrebare, provocata de descoperirile stiintei arheologice, aseaza cu temei primordialitatea omului din aurignacian in fata primitivismului declarat de stiinta moderna. Asa-zisa comuna primitiva era de fapt o comuna primordiala, iar compararea omului primordial din paleolitic cu comunitatile de culegatori si vinatori necivilizati, cum arata si Claude Levi-Strauss nu demonstreaza ca acel om a fost primitiv. Raspindirea in larg a simbolismului geometric, a dedublarii reprezentarilor si cultul zeitelor demonstreaza ca arealul de functionare a comunei primordiale era imens, iar constructul simbolic, producerea cea mai raspindita a epocii, era practicat cu folos si in gravettian, si in mezolitic, si in neoliticul timpuriu. Daca aceste manifestari umane se leaga genetic de spatiul carpatic si nord pontic, de unde s-au cules reprezentari simbolice geometrice care par a fi ...