Tudor Vladimirescu

Mosnean, de fel din Vladimiri, judetul Gorj, Tudor Vladimirescu s-a nascut pe la 1780. S-a ridicat prin sine pe treapta boierimii, ajungand sluger si detinand unele slujbe, la Closani fiind vataf de plai. S-a indeletnicit cu negotul, mai ales de vite, participand voluntar, in calitate de comandant al unor unitati de panduri, la razboaiele ruso-turce ale vremii.

Tudor Vladimirescu a fost primul dintre pamantenii din patura de jos care, in zorii unei epoci noi, si-a asumat misiunea de a dobori nedreptatea si de a ridica glasul poporului sau.

Om cultivat si militar cu experienta, Vladimirescu este conducatorul Rascoalei de la 1821, miscare ce marcheaza sfarsitul epocii feudale si inceputul istoriei moderne a Romaniei. Personaj a carui figura este legata strans de aceasta ridicare populara, Tudor trebuie studiat, si nici nu poate fi altfel, decat prin prisma evenimentelor revolutionare de la inceputul secolului XIX.

Revolutia de la 1821, condusa de Tudor Vladimirescu, a fost determinata de cauze interne si externe de mare complexitate si a constituit un moment de cotitura in lupta pentru libertate nationala si dreptate sociala, pentru scuturarea dominatiei straine si afirmarea drepturilor legitime ale poporului roman.

Prin intensitate si amploare, prin programul national si social inscris pe steagul ei, Revolutia de la 1821 reprezenta incununarea eforturilor de veacuri ale romanilor pentru obtinerea drepturilor legitime ale tarii lor, pentru afirmarea natiunii romane.

Tudor Vladimirescu era exponentul nazuintelor de libertate ale poporului roman, personalitate "produsa" de realitatile romanesti existente la inceputul secolului XIX.

Revolutia romana, inceputa in Oltenia, in noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1821, a cuprins toata Tara Romaneasca, devenind astfel o miscare a intregului popor, de la clacasi pana la boierii patrioti - cu care conducatorul rascoalei se intelesese dinainte - si care doreau schimbarea randuielilor existente.

La 23 ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu a lansat la Pades prima lui proclamatie catre locuitorii Tarii Romanesti, prin care ii chema sa vina sa constituie "adunarea cea oranduita pentru binele si folosul a toata tara", cu arme sau "cu furci de fier si cu lanci".

Proclamatia a avut un ecou imediat si urias. Un contemporan nota ca romanii "au alergat cu miile sub steagurile lui Tudor", pe care il sprijinea "toata taranimea romana".

*

In cuvantul pentru deschiderea cursului de istorie nationala, tinut la Academia Mihaileana in ziua de 24 noiembrie 1843, Mihail Kogalniceanu aprecia ca Tudor Vladimirescu a ridicat "in Valahia, steagul national, vestind romanilor ca vremea venise

ca tara sa scuture stapanirea strainilor, sa departeze abuzurile care o rodeau si sa dobandeasca guvern national".

1.

Interesul istoriografic manifestat asupra evenimentelor de la 1821 este justificat si de personalitatea puternica si singulara a conducatorului revolutiei, Tudor Vladimirescu, "personificarea desteptarii noastre nationale", dupa expresia lui Nicolae Balcescu.

Idolatrizat de mase, care-l numeau Domnul Tudor, Craiutul Todoras sau Todorut, cum il dezmierdau taranii din Transilvania, urat si temut de cei ce se opuneau instaurarii regimului de dreptate si slobozie pentru care lupta poporul sau, asemuit de contemporani cu Massaniello sau Cromwell, Tudor a intrat in legenda si in constiinta posteritatii pentru patriotismul si jertfa sa. "Prin lucrarile si jertfa lui catre patrie, noteaza un contemporan apropiat lui, a ridicat un drept al natiei calcat de o suta cincizeci de ani de Poarta otomana".

*

In imprejurarile de puternica efervescenta revolutionara, care a cuprins in vartejul ei si cele doua Principate, pe primul plan se impune personalitatea lui Tudor Vladimirescu, comandantul pandurilor din Oltenia. Reprezentant tipic al clasei de mijloc, el a incercat toate mijloacele pe care timpul i le-a ingaduit pentru a face stare: comertul si arendasia, slujba la boieri si la stat. Ocupatiile diverse l-au pus in contact cu toate categoriile sociale. A cunoscut oamenii si randuielile tarii si, dupa cum spuneam, a intrat in tagma boiereasca, ocupand rangul de sluger, prima treapta a clasei. Si-a castigat o nedezmintita autoritate printre oamenii de pe plaiurile oltene pe care si-a sporit-o considerabil in calitatea sa de comandant al unui corp de panduri in razboiul ruso-turc din 1806 - 1812. Aprecierile superiorilor sai militari ii subliniaza atat verva, cat si capacitatea de comandant. Gradul de locotenent in armata rusa, Ordinul "Sf. Valentin" si titlul de "supus al Rusiei" i-au rasplatit meritele.

In anul 1814, din insarcinarea boierului N. Glogoveanu, pleaca la Viena pentru a-i rezolva acestuia anumite afaceri de familie. Corespondenta ni-l infatiseaza ca fiind versat in problemele juridice, cunoscator al pravilelor, perseverent si neinduplecat in hotararile sale, cu un orizont intelectual larg, receptiv la civilizatia Occidentului si la intamplarile timpului sau. Intalnirea monarhilor europeni si a ministrilor acestora in capitala Imperiului Habsburgic il face sa spere "ca atunci va fi ceva si pentru locurile acelea, ca mult a fost, putin a ramas".

Reintors in tara in ianuarie 1815, asista la jafurile si ororile comise de turcii din Ada Kaleh si la rascoala pandurilor, nemultumiti de sarcinile fiscale la care, prin abuz, erau supusi. Revolta in fata stapanirii straine, asupritoare si venale, care lasa tara fara aparare, este puternica: "Eu numai cu pandurii tarii, fara de nici un ostas strain, voi face de nu se va misca o iarba din pamantul tarii" - exclama el, referindu-se la atrocitatile comise de armatele otomane regulate, chemate "sa restabileasca ordinea".

Dragostea fata de popor, compasiunea adanca fata de suferintele acestuia, ura impotriva dominatiei straine, se impleteau cu aversiunea organica, puternica si nestavilita fata de asuprirea sociala si fata de boieri. In sufletul sau, dupa expresia lui Zilot Romanu, "ardea focul revoltei; cand il frigea carbunele ascuns in inima, scapa cate o vorba desperata asupra tiraniei".

2.

"Ii voi scurta de o palma pe cati sunt boieri divaniti; ii voi umple apoi cu paie si ii voi trimite plocon din partea tarii la curtile imparatesti, unde vor fi negresit pusi la muzeu; caci acolo e locul lor, langa hiarele salbatice". Ura pandurului se indreapta, nestavilita, impotriva "cainilor de ciocoi, care si-au dat coatele cu lupii de greci si au zeciuit biata turma a norodului mai mult de 100 de ani".

Ascendentul de care se bucura, relatiile intinse pe care si le facuse in serviciul administrativ, in slujba boierului Glogoveanu sau in afacerile comerciale, orizontul larg si abilitatea politica, capacitatea de organizator si conducator, puse fara preget in slujba intereselor generale ale obstii romanesti

- S.I. Garleanu - Tudor Vladimirescu

- M. Musat, I. Ardeleanu - De la statul geto-dac la statul roman unitar

- Prof. univ. dr. Gh. Platon - Istoria moderna a Romaniei

- Istoria moderna a Romaniei (manual pentru clasa a-IX-a)