Stalin și URSS

Sub conducerea lui Iosif Stalin, URSS a devenit in scurt timp un stat industrializat, si iesind invingatoare din cel de-al doilea razboi mondial, a devenit o supraputere. In acelasi timp insa, tirania lui Stalin a dus la ruinarea societatii rusesti.

Chiar inainte de moartea liderului sovietec Lenin, conducatorii Partidului Comunist au inceput lupta pentru succesiune. A detine controlul partidului insemna de fapt a detine controlul tarii - primul stat socialist, urias dar extrem de inapoiat. Anii '20 au fost martorii unor importante lupte pentru putere. In 1923 Stalin, Secretarul General al Partidului, se aliaza cu Zinoviev si Kamenev pentru a dejuca planurile unui concurent genial si aparent periculos - Leon Trotki. In 1925 Stalin isi gaseste noi aliati in Bucharin si Rikov, indepartandu-i pe Zinoviev si Kamenev. In cele din urma, in 1929, Stalin isi invinge fostii aliati si devine unicul conducator al URSS-ului.

Adevaratul nume al lui Stalin este Iosif Djugasvili. Numele sub care a devenit cunoscut este un nume adoptat in perioada miscarilor revolutionare. Stalin s-a nascut sub semnul saraciei si obscuritatii, nu ca cetatean rus, ci in Georgia, aflata la vremea respectiva sub controlul Rusiei tariste. A invatat limba rusa fluent la una din scolile duminicale organizte de biserica, ulterior fiind trimis la un seminar pentru a deveni preot. A dovedit insa un interes deosebit pentru scrierile si ideile socialiste care se vehiculau la seminar, motiv pentru care in 1899 a fost exmatriculat. A intrat in randul revolutionarilor si si-a petrecut urmatorii ai sustinand cauza revolutiei, fiind deseori aruncat in inchisoare sau fortat sa traiasca in exil intern.

In 1912 se inscrie in Partidul Bolsevic (mai tarziu Comunist), devenind membru al Comitetului Central. Rolul jucat in cadrul Revolutiei din Octombrie 1917 a fost nesemnificativ (fapt musamalizat mai tarziu), dar ulterior s-a dovedit abil in rezolvarea problemelor ivite pe parcursul Razboiului Civil. A fost numit mai intai Ministrul Nationalitatilor, iar in 1922 a devenit Secretar General al Partidului Comunist. Aceasta munca de birou, in aparenta plictisitoare, a fost pentru Stalin calea de acees la putere, dandu-i posibilitatea sa controleze comitetele de partid si sa ii avanseze pe proprii sustinatori. Astfel, anii '20 au marcat pentru Stalin o serie de seccese importante asupra rivalilor sai.

E vorba, evident, de dispute politice si nu de adevarate lupte: desi comunistii isi tratau oponentii cu duritate, exista un fel de regula nescrisa care impunea evitarea varsarii de sange in confruntarile din partid. Asemenea dispute vizau suprematia personala, dar aveau si aspect ideologic, fiecare fractiune sustinand o anumita orientare politica. Din acest punct de vedere, cel mai important conflict era intre Stalin si Trotki. Trotki adoptase punctul de vedere traditionalist marxist. El credea ca, datorita izolarii si inapoierii, URSS nu putea pune singura bazele unei societati socialiste, ci trebuia sa reziste in continuare si sa sustina o revolutie generalizata, in urma careia societatile industriale ar acorda URSS-ului ajutorul necesar. Dupa esecul miscarilor revolutionare din Europa dupa primul razboi mondial, Stalin a sustinut ca Uniunea Sovietica poate si trebuie sa reuseasca singura. Sloganul sau, ,,Socialismul intr-o singura tara", era instabil ca doctrina marxista, dar prin nota pozitiva pe care o aducea a constituit un punct de atractie pentru tinerii care se inscriau in partid. Politica lui Stalin, sustinuta de o propaganda continua, a condus la mobilizarea poporului rus, generand un val de entuziasm cu privire la ,,construirea socialismului".