Situatia Interna A Bisericii Catolice

Aspiratiile credinciosilor spre o religiozitate intima, personala, simpla, conform invataturilor Evangheliei si ale primilor crestini intampinau rezistenta Bisericii oficiale, incapabila de a proceda la reforme decise si profunde care sa conduca la o reinnoire a vietii religioase. Marea schisma din Occident (1378-1417) a lasat in urma sa aceeasi stare de indisciplina a intregii erarhii ecleziastice, de grave carente organizatorice si de dezorientare in materie de doctrina. Pentru a remedia aceste rele papa evita sa convoace noi concilii, de teama sa nu fie impus principiul superioritatii conciliilor asupra autoritatii papale; ceea ce, dealtminteri, s-a si intamplat dupa conciliul din Basel, care a dus la o noua schisma (1439-1449). Pe de alta parte, angajarea papilor in restaurarea principatului temporal cu ajutorul unor aliante politico-militare; mecenatismul fastuos si monden prin care cautau sa asigure stralucirea resedintei pontificale luand in serviciul lor umanisti si artisti; preocuparea lor de a-si spori in loc de a-si reduce veniturile, pentru ca in felul acesta sa-si poata realiza politica de mecenati in concurenta cu membrii colegiului cardinalilor, nu mai putin iubitor de fast, - toate aceste motive ii faceau pe papi indiferenti daca nu chiar de-a dreptul contrari unei politici de reprimare a abuzurilor asa cum se cerea insistent si din mai multe parti (M. Bendiscioli). Cei doi papi umanisti de la mijlocul secolului al XV-lea, Nicolae V (m. 1455) si Pius II (m. 1464), avusesera un inalt simt al responsabilitatii fata de pozitia lor, pastrandu-si cu demnitate prestigiul. Cu Sixt IV, insa, care ocupa scaunul papal in 1471 (si il va detine timp de 13 ani), declinul moral al papalitatii incepe si continua in ritm rapid. Inteligent, energic, ambitios, noul papa s-a angajat in combinatii si intrigi politice in interesul nepotilor sai, implicandu-se in conflictele interne ale Florentei (care au dus la asasinarea lui Giuliano dei Medici); precum si in viata politica a Venetiei, incitand republica la un razboi, ajutand-o, apoi abandonand-o si, in cele din urma, pedepsind-o cu excomunicarea; in timp ce la Roma Sixt IV isi persecuta cu cruzime inamicii indeosebi nobila familie Colonna. Impins de ambitia de a da stralucire si glorie pontificatului sau, a adus la curtea papala renumiti eruditi straini (pe umanistul grec Arghiropoulos, pe Reuchlin, pe Regiomontanus); a reorganizat Biblioteca Vaticana si a construit Capela Sixtina, decorata de cei mai mari pictori ai timpului (Botticelli, Perugino, Signorelli, Pinturicchio, Rosselli, Ghirlandaio); pe de alta parte Sixt IV a promovat la curtea sa luxul extravagant, nepotismul si simonia.

Urmasul sau Inocentiu VIII (m. 1492), genovez inrudit cu familia Doria, era un caracter slab, tolerand la curtea sa imoralitatea, simonia, abuzurile vehement condamnate de Savonarola. Tata a doi fii nelegitimi, se ocupa mai mult de interesele familiei sale decat de treburile Bisericii.

Spirit obtuz, era ...