Dupa un rasunator proces, nemaiputindu-si continua activitatea de profesor, va studia trei ani la facultatea de drept din Sibiu. De aici va raspandi in 1848 celebrul sau manifest din 24 martie, cunoscut si de Marx, in care milita pentru egalitatea nationala. Anul 1848 l-a impus pe S. Barnutiu ca pe unul din cei mai de seama conducatori. Prin activitatea si munca sa el a reusit sa ridice mult prestigiul Universitatii din Iasi. Om politic, filozof si jurist fruntas al revolutiei de la 1848 din Transilvania, profesor universitar, Simion Barnutiu, socotit de unii cercetatori cel mai de seama ganditor al romanilor transilvaneni de la jumatatea secolului trecut, a facut parte din generatia intelectualilor pasoptisti care s-au ilustrat in cele trei tari romane prin aportul lor la renasterea politica si afirmarea natiunii noastre in epoca moderna.
Ideolog al luptei nationale a romanilor de peste munti, Barnutiu a ramas cunoscut in istoria gandirii politice romanesti indeosebi prin vestitul discurs rostit in catedrala de la Blaj in timpul Adunarii Nationale a romanilor din 3-5 mai 1848, al carei vicepresedinte a fost. Dupa infrangerea revolutiei, a trecut in Moldova, unde a fost, pana la incetarea din viata, profesor de filozofie si drept la Universitatea din Iasi. In cursurile sale, indeosebi in cel din drept public al romanilor, a continuat sa propage idei politice democratice si progresiste, idealul unirii nationale a tuturor romanilor. Ca si alti luptatori pasoptisti, Barnutiu considera ca nu poate exsista libertate politica si dreptate sociala fara libertate nationala. Polemizand cu infocare impotriva tezei eronate si mincinoase a conducatorilor revolutiei ungare de la 1848 care promiteau romanilor si altor nationalitati din Transilvania un regim de libertate politica si desfiintarea serbiei, dar fara recunoasterea libertatii lor nationale, ci dimpotriva, in schimbul dizolvarii lor in natiunea unica ungara, el a sustinut permanent ca libertatea cea adevarata a oricarei natiuni nu poate fi decat nationala; nu exsista libertate atunci cand nu-ti poti pastra si afirma liber nationalitatea; libertatea fara nationalitate nu se poate intelege la nici un popor de pe pamant spunea el in mentionata cuvantare de la Blaj.
Dreptul natiunilor la existenta si libertate este pentru el un drept fundamental, primordial. Fara de nationalitate nu e libertate, nici lumina nicaieri, ci pretutindeni numai lanturi, intuneric si amortire declara el sub boltile catedralei din Blaj.
Ce este apa pentru pesti, aerul pentru zburatoare si pentru toate vietuitoarele; ce este lumina pentru vedere, soarele pentru cresterea plantelor, vorba pentru cugetare; aceasta e nationalitatea pentru orice popor; intr-insa ne-am nascut, ea este mama noastra. Nationalitatea e indemnul cel mai puternic spre lucrare pentru fericirea neamului omenesc. Pe cel ce nu-l trage inima sa lucreze nici macar pentru gloria si fericirea natiunii sale, acela nu e decat un egoist ...
G. Bogdan-Duica, Viata si ideile lui Simion Barnutiu Bucuresti, 1924.
Petre Pandrea, Filosofia politico-juridica a lui Simion Barnutiu Bucuresti, 1935.
Radu Pantazi, Simion Barnutiu. Opera si gindirea Bucuresti, 1967.
George Em. Marica, Studii de istorie si sociologia culturii romane ardelene din secolul al XIX-lea I Cluj-Napoca, 1977.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
