Revolutia americana cuprinde o serie de evenimente de natura politica, economica, militara, organizatorica si legislativa petrecute in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, mai exact intre 1763 si 1791, care au culminat cu aparitia unui stat independent si suveran in America de Nord, Statele Unite ale Americii.
Revolutia americana a fost unul din evenimentele majore al epocii moderne, care s-a desfasurat sub forma unor serii de revolte si transformari ale modului de gandire al colonistilor, apoi sub forma unui razboi, numit Razboiul de independenta al Statelor Unite ale Americii, care a avut loc intre cele 13 colonii britanice din America de Nord si tara lor de origine, Marea Britanie, urmat de organizari economice, structurale, politice, statale si legislative unice si novatoare in istoria moderna.
Revolutia americana a avut trei consecinte importante: cucerirea independentei celor 13 colonii fata de Marea Britanie, recunoscuta oficial prin Tratatul de la Versailles (1783), formarea unui stat federal continuu deschis expansiunii si formarea unui sistem de guvernare al acestei tari bazat pe Constitutia Statelor Unite din 1778, care punea bazele unei republici federale numita Statele Unite ale Americii, in care conducerea este bazata pe suveranitatea poporului si separarea tripartita (legislativa, executiva si judiciara) a puterilor in stat.
Era revolutionara a inceput in 1763, cand pericolul militar exercitat de Franta se terminase si Marea Britanie a introdus o serie de taxe care au fost considerate ilegale de catre colonisti. Dupa o serie de proteste, dintre care cele mai proeminente au fost cele din Boston, britanicii au trimis trupe militare de interventie. Ca rezultat, colonistii americani au mobilizat trupele lor de militie pana in punctul critic in care luptele au izbucnit (1775). Desi loialistii reprezentau aproximativ 15 - 20 % din intreaga populatie de 2,2 milioane a coloniilor, iar patriotii controlau circa 80 - 90 % din teritoriul celor 13 colonii, britanicii nu au putut controla mai mult decat cateva din orasele de pe coasta Atlanticului. Punctul cel mai de seama al Revolutiei americane a fost, fara indoiala, Declaratia de Independenta, care a condus la crearea de catre cele 13 colonii a Statelor Unite ale Americii. Ulterior, americanii au creat o alianta cu Franta, in 1778, care a determinat o echilibrare a fortelor militare terestre si navale. Doua armate majore britanice au fost capturate la Saratoga in 1777 si Yorktown din 1781, conducand la pacea incheiata in 1783 la Paris prin recunoasterea Statelor Unite ale Americii ca natiune independenta si suverana marginita la nord de Canada britanica, la sud de Florida spaniola si la vest de fluviul Mississippi.[1]
Epoca revolutiei americane s-a incheiat in 1791, dupa consolidarea Statelor Unite, adoptarea Constitutiei acestora in 1787, aderarea tuturor celor treisprezece state la entitatea statala nou creata (1787 - 1790), crearea institutiei prezidentiale, alegerea lui George Washington ca intaiul presedinte al tarii in 1789, inceperea cresterea Uniunii prin aderarea Republicii Vermont ca cel de-al patrusprezecelea stat al sau la 4 martie 1791 si amendarea / corectarea / imbunatatirea Constitutiei cu primele zece amendamente cunoscute sub numele generic de [The] United States Bill of Rights (1789 - 1791).
Revolutia a cuprins o serie de miscari deosebite pe plan ideatic, intelectual, politic, conceptual si legislativ, care se intamplasera in societatea americana timpurie, asa cum a fost ideea moderna de republicanism, care a fost larg imbratisata de populatia coloniilor. in unele dintre viitoarele state, discutii politice aprinse despre democratie au consolidat ideile care au fost ulterior aplicate in legislatie si practica pentru crearea a ceea ce a devenit Statele Unite. Masiva "mutare" spre republicanism si spre continua crestere a rolului democratiei au creat o tranzitie treptata spre un alt fel de ordonare ierarhica sociala si au format bazele solide ale eticii si valorilor politicii americane de mai tarziu.[2]
Revolutia americana a fost, cronologic, a doua mare revolutie a epocii moderne, fiind precedata de Revolutia engleza si urmata apoi de Revolutia francezaColoniile nord-americane nu au cunoscut feudalismul, adica societatea celor trei ordine: cler, nobilime si restul populatiei, colonizarea s-a facut dupa transformarile social-economice din societatea engleza, adica in veacurile XVII-XVIII.
Activitatea economica s-a dezvoltat rapid in cele 13 colonii, nordul fiind dominat de industria care folosea munca salariata si mica proprietate agricola, in timp ce in coloniile sudiste se dezvoltasera sistemul marilor plantatii lucrate cu ajutorul sclavilor negri. in timp, economia coloniilor nord-americane a inceput sa concureze metropola.
Colonistii adusesera in America, nu doar dorinta de imbogatire prin forte proprii precum si toleranta religioasa, ci si traditia constitutionala engleza care isi avea originea in ,,Magna Charta Libertatum". Astfel, desi recunosteau autoritatea regelui Angliei, colonistii aveau propriile institutii de conducere. O adunare aleasa de cetateni bogati vota legile. Puterea executiva apartinea unui guvernator numit de regele Angliei.
Colonistii sperau sa aiba aceleasi drepturi politice ca si englezii din metropola. Ei nu au obtinut insa dreptul de a avea reprezentanti in Parlamentul de la Londra. Acesta din urma a impus coloniilor masuri restrictive care urmareau sa ii mentina intr-o pozitie de subordonare in raport cu metropola. Astfel, Anglia a interzis colonizarea la vest de muntii Alegani, iar schimburile de marfuri erau controlate de metropola. De aceea, colonistii faceau contrabanda cu posesiunile franceze si spaniole din America. Contrabanda era greu de supravegheat, caci Londra se afla la doua-patru luni distanta de navigat.
Londra dorea ca si coloniile sa contribuie la plata cheltuielilor cauzate de razboiul de sapte ani, in urma caruia a fost anexata Canada. Guvernul regal a impus marirea impozitelor in colonii. in 1765, Parlamentul britanic a votat Legea Timbrului, prin care redactarea tuturor actelor trebuia facuta doar pe hartie timbrata. Protestul coloniilor a fost prompt. Colonistii au afirmat insa ca toate impozitele trebuiau votate de Adunarile locale. Ei au amenintat cu boicotarea produselor engleze. Personalitati ale vietii politice precum Patrick Henry, Benjamin Franklin sau Thomas Jefferson si asociatiile de voluntari, numite ,,Fiii libertatii", au inceput sa adreseze proteste regelui Angliei, George al III-lea. Atitudinea acestora nu era determinata de povara financiara, ci de nevoia respectarii unui principiu politic, in sensul ca, orice decizie trebuia luata pe baza consimtamantului cetatenilor.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
