Renașterea

Renasterea, care apare in secolul XV in Peninsula Italica, reprezinta o trezire dupa lungul proces al Evului Mediu. Cateva personaje speciale par sa se dezmorteasca dupa aceasta perioada de somn si de liniste, intorcand privirea spre alte momente ale istoriei. Primii renascentisti se intorc in special spre lumea clasica, pe care o concep in mod fundamental ca fiind configurata de greci si de romani, dar, intr-o anumita masura, si de egipteni, de persi si de toti aceia care au coborat in profunzimea mintii si a cunoasterii sacre. Se intorc spre trecut ca si cum ar cauta niste seminte foarte necesare in acest moment istoric pe care le-a fost dat sa-l traiasca. In general, aceasta intoarcere in timp, aceasta cautare a radacinilor clasice, nu inseamna doar o simpla cautare istorica. Renascentistul nu se multumeste sa cerceteze istoria clasicilor, ceea ce au facut, ceea ce au gandit. El cauta semintele vietii si ceea ce-si doreste e sa le aduca in prezent, sa le activeze, sa le adapteze, sa le dea formele necesare pentru a le transforma in ceva util. Pentru Renastere, istoria este o devenire ciclica in care se remarca perioade de aur, perioade culminante in care predomina intelepciunea si puritatea. Si, in devenirea sa ciclica, aceasta istorie trece de la aur la argint, la bronz si la fier, iar in momentele de fier, in momntele dificile si obscure, devine necesara recuperarea stralucirii semintelor de aur. Aceasta miscare care a inceput in Italia aduce cu sine o enorma transformare din punct de vedere cultural. Se schimba conceptia despre Univers, despre cercetarea stiintifica; exista o noua arta, o noua forma de a concepe politica, noi idei despre religie si mari schimbari in viziunea filozofica. Este ca si cum dintr-o data omul si atitudinea sa inaintea vietii ar face un salt in inaltime si in profunzime. Cuvantul pe care il folosim pentru aceasta perioada atat de transcedentala in istorie este posibil sa aiba chiar o radacina mistica. Renastere inseamna a re-naste, inseamna a face loc unui om nou din punct de vedere spiritual; exista inca din Antichitate o necesitate de regenerare, de redesteptare sau de nastere a unui om diferit, a unui om mai elevat si mai profund. Renasterea se refera la o atitudine in fata vietii, la faptul ca omul incepe sa se simta o parte a lumii, o parte a naturii. Omul renascentist nu se considera diferit si, daca se integreaza si studiaza natura, o face tocmai pentru ca, fiind o parte a ei, vrea sa se studieze pe sine insusi. E mult mai mult decat o religie sau, in orice caz, se poate vorbi despre o religie universala care inglobeaza in acelasi timp stiinta, arta si politica. Aceste patru aspecte deschid patru cai fundamentale care acopera practic toate posibilitatile de activitate umana. In timpul Evului Mediu, fiinta umana ca atare fusese lasata pe un plan secundar, deoarece opera divina era cea fundamentala, marele ansamblu cosmic, iar omul ramanea supus unor legi determinate din care nu putea ...