Renasterea este o epoca in istoria Europei care cuprinde, in linii generale, sec. XIV XVI, in perioada inceputului destramarii feudalismului si a aparitiei capitalismului. Renasterea a inceput in Italia, unde au aparut mai intai germenii relatiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curand sau mai tarziu, in sanul oranduirii feudale, cunoscand deosebiri de la o tara la alta, in functie de etapa istorica respectiva si de situatia specifica, de traditie etc. Renasterea a dus la o schimbare a valorilor umane un avant de energie si de incredere in potentialul uman care a avut numeroase consecinte. Printre cele mai spectaculoase consecinte se pot enumera inflorirea artelor si noua viziune asupra rolului artelor si a artistilor in viata societatii. Renasterea a inceput in Italia, deoarece era cea mai bogata tara din Europa si era posesoarea unei indelungate traditii artistice. Avea multe orase independente, infloritoare economic, populate cu comercianti si bancheri nerabdatori sa-si vada numele imortalizat in diferite portrete comandate, in palate noi care se construiau sau in capelele somptuoase ale familiilor.
In Italia, Renasterea cuprinde urmatoarele perioade: Prerenasterea (sec. al XIV-lea), Renasterea timpurie (sec. al XV-lea), Renasterea deplina (1500 1530), Renasterea tarzie (sfarsitul sec. al XVI-lea) si are urmatoarele centre principale: in sec. al XV-lea numeroase scoli locale la Florenta, Siena, Venetia, Padova, Urbino etc., iar in sec. al XVI-lea la Roma si Venetia.
In arhitectura, artele plastice si decorative, stilul Renasterii a aparut intai in Italia in sec. al XV-lea. In concretizarea noilor idealuri umaniste, artele vizuale, care s-au inspirat dupa modelul operelor clasice greco romane, au detinut un rol hotarator. Inlocuirea viziunii fantastice a lumii, corespunzatoare conceptiilor medievale, cu cea a unui univers organizat, inteligibil a determinat noua structura a imaginilor artistice si orientarea lor spre oglindirea realitatii obiective si concrete, spre figurarea spatiului real. Cunoasterea artistica si cea stiintifica se impletesc in activitatea multor creatori de seama (L. B. Alberti, Leonardo da Vinci, A. Durer s. a.). Incercand sa patrunda legile frumusetii (de structura, proportii, ritm etc.), ei au contribuit la dezvoltarea stiintelor ajutatoare artei (perspectiva, optica, tehnologia culorii, anatomia artistica etc). In aprecierea operelor de arta, principalele criterii aveau in vedere claritatea, echilibrul si armonia ansamblului. In epoca Renasterii, rolul artistului a evoluat de la cel al mestesugarului medieval (de obicei anonim) la cel al creatorului care semneaza opera. Arhitectura Renasterii se caracterizeaza prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominanta orizontala si zidurile pline. In sec. al XV-lea s-au adoptat (prin renumitii arhitecti L. B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, ca arcade semicirculare, coloane etc. In sec. ...
Istoria muzicii universale, R.I. Gruber
Renasterea si reforma, Andrei Otelea - 1964
Dictionar enciclopedic roman, 1966
Revista Arborele lumii
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
