Renașterea

Renasterea reprezinta epoca de innoire sociala si culturala, care a avut loc in Europa, la sfarsitul Evului Mediu, in secolele al XV-lea si al XVI-lea, caracterizata prin redescoperirea interesului pentru cultura si arta antichitatii clasice.

Renasterea a avut originea in Italia si s-a raspandit apoi in intreaga Europa apuseana. In acest timp s-au produs profunde transformari sociale, politice, economice, culturale si religioase, care au marcat trecerea catre societatea moderna. Societatea feudala a Evului Mediu cu structura ierarhica rigida, dominata de economia agrara si sub puternica influenta a Bisericii Catolice a inceput sa se destrame. La producerea acestor fenomene, un rol determinant l-au avut oamenii de cultura si artistii, inclinati catre clasicismul greco-roman, aspirand la eliberarea spirituala de sub dogmele religioase.

Sandro Botticelli - Nasterea lui Venus

- Galleria degli Uffizi, Florenta

Notiunea de "Renastere" (in franceza: Renaissance) a inceput sa fie folosita incepand din secolul al XIX-lea, aparuta mai intai la istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluata de istoricul elvetian Jacob Burckhardt in lucrarea sa fundamentala "Die Kultur der Renaissance in Italien" ("Cultura Renasterii in Italia", 1860). El a definit Renasterea (in italiana: Rinascimento), epoca cuprinsa intre pictorii Giotto si Michelangelo. In acest timp omul recapata constiinta de sine ca individ, dupa o lunga perioada de anihilare a personalitatii.

Trasaturile caracteristice ale Renasterii

1.Ruperea cu traditiile

Acest fenomen a fost decisiv in special in domeniul istoriografiei. Opere ca "Historiarum Florentini populi libri XII" (1420) de Leonardo Bruni, "Istorie fiorentine" (1520) de Niccolo Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria si problemele statale. Istoricii Renasterii renunta la periodizarea istoriei dupa criterii religioase (Creatia, Nasterea lui Iisus si Asteptarea Judecatii de Apoi); in timp ce invatatii Evului Mediu priveau cu neincredere lumea pagana a grecilor si romanilor, noua generatie a Renasterii era plina de admiratia antichitatii si condamna perioada secolelor ce i-au urmat ca fiind ignoranta, barbara, intunecata. Propriul lor timp il considerau epoca a luminii.

Niccolo Machiavelli

2.Umanismul

Baza spirituala a Renasterii a constituit-o umanismul. Interesul enorm pentru cultura antichitatii a dus la cautarea si descoperirea manuscriselor clasice: Dialogurile lui Platon, operele istorice ale lui Herodot si Thucydide, creatiile dramatice si poetice ale grecilor si romanilor. Invatati din Bizant, care dupa caderea Constantinopolului sub turci (1453) s-au refugiat in Italia si predau acum in scoli din Florenta, Ferrara sau Milano, au adus cu ei cunostinta limbii grecesti clasice. Desi adesea apareau simple imitatii ale clasicilor, studiul literaturii, istoriei si filozofiei contribuia la instruirea libera a oamenilor, dandu-le o mai mare forta de discernamant. Multi ganditori ai Renasterii (Marsilio Ficino, Giovanni Pico della Mirandola) se orienteaza in directia neoplatoniciana in filozofie, in timp ce aristotelismul oficial incepe sa piarda din importanta. Reprezentanti importanti ai umanismului au fost si Erasmus din Rotterdam si Thomas Morus. Cultivarea armonioasa nu numai a spiritului, dar si a corpului, care in perioada medievala era total discreditata, a devenit in timpul Renasterii un scop educativ. Viziunea teocentrica a trecutului 4

http://curente.artline.ro/Detalii-curent-Renasterea-13-1.html

http://www.artline.ro/1_604_Renasterea_9420.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Renasterea

http://home.no.net/wbakkeli/renessanse/athenskole.jpg