Proveniența, originea religiilor

Una dintre acestea este asa numita ipoteza naturalista expusa inca de poetul Titus Carus Lucretius (96- 55 i. de Hr) in lucrarea sa De rerum natura (Despre natura lucrurilor) (avea 6 carti). Lucretiu zice ca ideea de Dumnezeu apare ca rezultat al fricii omului primitiva in fata fenomenelor naturale ingrozitoare. Deci timor fecit deus si neputinta omului de a explica fenomenele naturale.

Existenta fenomenelor naturale primejdioase, cum ar fi inundatiile cutremurele, uraganele, inca nu duc neaparat la fantezii religioase, - zice V. D. Timofeev, un cercetator contemporan al religiilor (Osnovnie voprosi naucinogo ateizma, Moscva, 1966, p. 36. ). Chiar daca omul a fost impresionat de imensitatea naturii, nu se poate explica trecerea de la senzatia acestei imensitati materiale la ideea de fiinte spirituale, care sunt cu totul diferite decat materia. Dupa cum atesta istoria religiilor, nu realitatile naturale imense ca soarele, muntii, au fost divinizate la inceput, ci fiinte neinsemnate ca marime: soparla cangurul. sarpele, broasca, sau plante mici, uneori chiar si cele mai inofensive obiecte ca piatra, copacii, fenomenele cosmice devenind abia mai tarziu obiecte de adoratie. Si apoi cine a dovedit ca omul primitiv avea frica de natura. Aceasta presupunere este mai mult o nascocire a oraseanului contemporan, care intr-adevar simte frica daca nimereste intr-o padure deasa si indepartata, pentru ca el este strain acelui mediu in care nimereste. Omul primitiv era la el acasa in sanul naturii, tot asa ca si omul contemporan este la el acasa in oras.

Aceasta ipoteza pleaca de la insusirea omului primitiv de a anima (de la latinescul animare - a insufleti), a insufleti obiectele din natura dupa asemanarea cu omul.

Dupa teoreticianul animist E. Tylor, omul a ajuns la constiinta propriului suflet prin fenomenele intalnite in viata: respiratia, deoarece numai ce respira este viu, moartea fiind incetarea respiratiei: umbra, care insoteste pe om si e lucruri, moartea fiind plecarea umbrelor intr-o lume a lor; somnul, socotit ca plecare temporala a sufletului, care in visuri vede multe lucruri si persoane; tot aici intra si bolile nervoase, epilepsiile, paraliziile, halucinatiile, ca origine ale credintelor religioase din cauza parasirii trupului de catre suflet. Sufletele dupa moartea trupului se pot reincarna in alt trup, de unde rezulta asemanarea dintre copii si parinti, credinta intalnita in clanuri primitive. Se spune ca omul atribuindu-si un suflet, a dorit ca si lucrurile din natura sa fie inzestrate cu spiritele unele rele, iar altele bune. Acestea la randul lor influenteaza viata omului, astfel ca omul este obligat sa intre in legatura cu ele, pentru a castiga ajutorul, sau protectia celor bune si a se apara de cele rele. Acestea au si determinat aparitia religiei, - sustin animistii. Nu putem da crezare acestei ipoteze din cateva motive: 1. Nu este clar cum o constiinta nedezvoltata a oamenilor primitivi poate fi inzestrata cu niste ...