Orașul Medieval

Saltul demografic de la inceputul celui de-al doilea mileniu a impulsionat productia si schimburile comerciale, transformand vechile orase ale Antichitatii si o multime de noi asezari urbane, acum constituie in centre economice.

Noua lume, care atrage forte productive cu deosebire din mediul rural, se arata a fi foarte diversa si, spre deosebire de spatiul de provenienta, predispusa unei schimbari permanente. Mai presus de toate, orasul se arata a fi insa un loc de afirmare a libertatii, de productie, de schimb, de acumulare de valori si, nu in ultimul rand, de instructie. Pentru a se ajunge aici, comunitatile urbane au desfasurat o lupta tenace pentru a sfarama vechile dependente si a se afirma ca asezari libere de orice opresiune.

Putine mari orase ale Antichitatii au rezistat atacurilor populatiilor barbare si prabusirii Imperiului Roman. Vreme de inca cinci secole, ele si-au datorat supravietuirea prezentei intamplatoare intre zidurile lor a unui suveran in trecere spre domeniile vasalilor sai sau unor functionari regali interesati sa colecteze impozite. Abia instalarea aici a unei resedinte episcopale a oferit o sansa reala de continuitate.

Cresterea demografica de la inceputul mileniului al doilea, cu impulsul decisiv pe care l-a dat productiei si schimbului de marfuri, a transformat radical orasele existente si a determinat aparitia altora noi, cu o functie preponderent economica.

Noua civilizatie urbana se nastea la confluenta unui complex de stimulente economice, dar si de grupuri sociale foarte diverse.

Reactivare comertului nu ar fi fost insa posibila fara progresul agricol al Occidentului. Regiunile intens urbanizate, precum Italia de nord, Germania de nord, si Flandra, Franta nord-estica (unde se desfasoara periodic balciurile din Champagne) sunt zone de unde pornesc sau se incheie mari drumuri comerciale. In acelasi timp, aceste orase sunt plasate in mijlocul unor campii manoase, unde agricultura a folosi unelte si tehnici care au produs intotdeauna surplusuri importante. Aici orasul gaseste atat resursele alimentare de care are atata nevoie, cat si oameni indrazneti, capabili sa lucreze bine sau sa duca la capat o afacere.

Intr-un timp relativ scurt, orasul si-a constituit o societate noua, dinamica si foarte eficace. Alaturi de acesti intreprinzatori (unii gata sa se imbogateasca, altii sa-si piarda si ultimul ban) ii putem distinge pe nobilii sau aristocratii care isi vor construi resedinte urbane, pe negustori, multi dintre ei din familii bogate, dar si pe muncitorii calificati sau necalificati (avand de lucru sau cersind), pe micii proprietari de pamant sau pur si simplu pe proletari, oameni saraci atrasi de mirajul orasului, dar departe de a-si fi gasit un rost. Aceasta lume care traiste impreuna este dominata de burghezie (negustori bogati, antreprenori, bancheri) si este diferentiata de puterea banului. Pe langa averile constituite din bunuri funciare care apartin nobilimii in general stabile ...